TÚLBURE tulburi adj. (SHi in forma turbure) 1. (Despre apa shi alte lichide in opozitzie cu limpede) Lipsit de transparentza amestecat cu impuritatzi; (despre riuri mari in opozitzie cu lin) agitat involburat. Deodata se arata Siretul tulbure venind minios cu albia plina pina sus. SADOVEANU O. VII 338. Ne ungem cu leshie tulbure. CREANGA A. 28. Roma arde shi furtuna chiuind in ea se scalda SHi framintan valuri roshii marea turbure shi calda. EMINESCU O. IV 123. Ea in palme satzi tot cara Apa turbure shamara. ALECSANDRI P. P. 18. ◊ Expr. A pescui in apa tulbure v. apa (2). ♦ (Despre cer p. ext. despre vreme) Intunecat cetzos posomorit. Cerul era turbure catre asfintzit. SAHIA N. 91. Un cer hursuz tulbure shi fara soare sta incremenit deasupra cimpiilor moarte shi pustii. VLAHUTZA O. A. 128. Vremea e turbure curind o sa tune. NEGRUZZI S. I 58. ♦ Fig. Difuz; vag neclar. Un intunerec turbure acopera muntzii. BOGZA C. O. 63. Faclia arunca o lumina turbure. EMINESCU N. 52. ♦ (In opozitzie cu clar logic) Greu de intzeles confuz zapacit incurcat. Intzelegerea lui Isidor Abramovici deveni turbure. SAHIA N. 86. 2. (Despre ochi privire vedere) Lipsit de limpezime de claritate; impaienjenit. Ratacitor cu ochii tulburi Cu trupul istovit de cale Eu cad neputincios stapine In fatza stralucirii tale. GOGA P. 5. In coltzul ochilor verzi tulburi ai moshneagului straluceau doua picaturi de argint. MIRONESCU S. A. 34. SHi ochii ei sint tulburi. COSHBUC P. II 198. ◊ (Adverbial) Tudor privi tulbure la batrin. Se trase intrun coltz dadu cu apa rece pe ochi apoi se asheza pe un scaunash. SADOVEANU O. VII 65. 3. Fig. (Despre stari sociale politice) Nelinishtit nesigur agitat. Atmosfera era inca tulbure shi nu trecuse de la revolutzie decit doi ani shi ceva. SAHIA U.R.S.S. 79. ♦ (Despre stari psihice) Framintat zbuciumat nelinishtit. Cu citeva cuvinte Caragiale zugraveshte o intreaga stare sufleteasca o stare tulbure shi dureroasa. GHEREA ST. CR. II 137. Varianta: túrbure adj.