14 definiții pentru trimis (persoană)
din care- explicative (10)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRIMÍS2, trimiși, s. m. Persoană însărcinată cu o misiune specială; delegat, mesager. ♦ Reprezentant diplomatic al unei țări, inferior în rang ambasadorului, care conduce o legație. ♦ Fig. Apostol, misionar. – V. trimite.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trimis1 sm [At: PRAV. 135 / V: (înv) trăm~, ~mes / Pl: ~iși / E: trimite] 1 Persoană însărcinată cu o misiune oficială sau cu o sarcină de ordin public Si: delegat, mesager, sol, (înv) poslaneț, poslanic. 2 (Șîs) ~ extraordinar Reprezentant diplomatic al unei țări, cu grad imediat inferior ambasadorului. 3 (Bis) Apostol (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRIMÍS2, trimiși, s. m. Persoană căreia i s-a încredințat o misiune oficială; delegat, mesager. ♦ Reprezentant diplomatic al unei țări, inferior în rang ambasadorului. ♦ Fig. Apostol, misionar. – V. trimite.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRIMÍS2, trimiși, s. m. 1. Persoană trimisă undeva cu o misiune oficială sau cu o sarcină de ordin public; delegat, sol, mesager. Tudor își ținuse sufletul pînă ce trimisul își isprăvi cuvîntul. SADOVEANU, O. VII 146. Un astfel de răspuns îl făcu să roșească pe trimisul sultanului. BOLINTINEANU, O. 252. Trimisul s-a întors bogat răsplătit. NEGRUZZI, S. I 287. ♦ Reprezentant, ales. Deputatul trebuie să știe că el slujește poporul, că este trimisul lui în sfatul popular și răspunde de activitatea sa în fața alegătorilor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 105. ♦ Reprezentant diplomatic (inferior în rang ambasadorului). 2. Fig. Apostol, vestitor, misionar. Eu sînt trimisul timpurilor noi – Ieșit din rînd cu cei ce scurmă glia. BENIUC, V. 86. – Variantă: trimés s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRIMÍS ~și m. 1) Persoană împuternicită cu o misiune specială; delegat. 2) Reprezentant diplomatic, inferior ca rang ambasadorului. ◊ ~ extraordinar diplomat cu rang de ministru plenipotențiar. 3) fig. Adept și propagator al ideilor cuiva într-un domeniu de activitate. /v. a trimite
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
trimis m. 1. mesager, cel însărcinat cu o misiune; 2. reprezentant diplomatic de a doua ordine.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trămis sm vz trimis1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trimes1 sm vz trimis1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRIMÉS1 s. m. v. trimis2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
trimés, -eásă s., pl. eșĭ, ese. Care are o misiune, mesager, sol: Mercur era trimesu zeilor. Reprezentant diplomatic. – Fals trimis. În Cod. Vor. tremís, apostol.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
trimís1 (persoană) s. m., pl. trimíși
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trimís (persoană) s. m., pl. trimíși
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TRIMÍS s. 1. v. delegat. 2. v. crainic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TRIMIS s. 1. delegat, emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, (prin Transilv.) mînat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.) 2. crainic, mesager, sol, vestitor, (reg.) crancău, (înv.) poslaneț, poslanic, pristav, strigător, telal. (Au anunțat vestea printr-un ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M6) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M6) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M6) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
trimis, trimișisubstantiv masculin
-
- Tudor își ținuse sufletul pînă ce trimisul își isprăvi cuvîntul. SADOVEANU, O. VII 146. DLRLC
- Un astfel de răspuns îl făcu să roșească pe trimisul sultanului. BOLINTINEANU, O. 252. DLRLC
- Trimisul s-a întors bogat răsplătit. NEGRUZZI, S. I 287. DLRLC
-
etimologie:
- trimite DEX '09 DEX '98 NODEX