misionar, ~ă smf [At: (a. 1725) URICARIUL, V, 406/19 / V: (înv) ~riu, ~ner / P: ~si-o~ / Pl: -i, ~e / E: it missionario, fr missionaire] Persoană în slujba bisericii trimisă să răspândească credința creștină, mai ales pe cea catolică, în țări cu altă religie dominantă.

MISIONÁR, misionari, s. m. Persoană (de obicei călugăr sau preot) care propagă religia creștină mai ales în țările coloniale. – Pronunțat: -si-o-.

MISIONÁR s.m. Propagator al religiei creștine sau al doctrinelor unor secte creștine în țările cu altă religie dominantă. ♦ Persoană care caută să câștige adepți pentru o cauză, pentru o comunitate etc. [Pron. -si-o-. / cf. fr. missionaire, it. missionario].

MISIONÁR, -Ă s. m. f. propagator al religiei creștine sau al doctrinelor unor secte creștine în țările cu altă religie. ◊ cel care caută să câștige adepți pentru o cauză. (< it. missionario, fr. missionnaire)

MISIONÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care are misiunea de a propaga religia creștină sau doctrinele unor secte creștine în statele cu altă credință dominantă. [Sil. -si-o-] /<it. missionario, fr. missionnaire

misionar m. preot trimis în misiuni.

*misionár m. (d. misiune; fr. missionnaire). Preut trimes în misiune: misionariĭ francejĭ îs numeroșĭ în China. Fig. Propagator.

misionariu sm vz misionar

misioner sm vz misionar

misionár (-si-o-) s. m., pl. misionári

misionár s. m. (sil. -si-o-), pl. misionári

poziția misionarului expr. (er.) poziție a partenerilor de sex în care femeia stă întinsă pe spate, iar bărbatul se poziționează deasupra ei, sprijinindu-se pe coate.