VESTITÓR OÁRE vestitori oare adj. s. m. shi f. 1. Adj. Care vesteshte; care prevesteshte. 2. S. m. shi f. Persoana care duce shi aduce veshti care anuntza sau care prezice; (pop.) persoana care insotzeshte pe nuntashi (facand anuntzurile). Vesti + suf. tor.

vestitor ~oare [At: SIMION DASC. LET. 187 / V: (inv) ~iu sm / Pl: ~i ~oare / E: vesti¹ + tor] 12 smf a (Persoana sau fiintza) care face cunoscut (un eveniment care a avut loc care este in curs de desfashurare sau care se va produce cu sigurantza) Si: anuntzator (2). 34 smf a (Persoana) care prezice Si: prevestitor prezicator. 5 sm (Bis) Profet¹. 6 sm (Ivp) Mesager. 7 sm (Ivp) Sol¹. 8 sm (Ivp) Curier (1). 9 sm (Reg) Vornicel (5) la nunta. 10 sm (Bis; ivr; is) ~riu apostolicesc Nuntziu.

vestitor oare adj. s.m. s.f. 1 adj. Care vesteshte; care prevesteshte; prevestitor. 2 s.m. s.f. Persoana care duce shi aduce veshti care anuntza sau care prezice; sol crainic. Vestitorul specializat al tuturor lucrurilor neplacute (CAL.). ♦ Persoana care prezice ceva; profet. ♦ (pop.) Persoana care insotzeshte pe nuntashi (facind anuntzurile); vornicel. • pl. ori oare. /vesti + tor.

VESTITÓR OÁRE vestitori oare adj. s. m. shi f. 1. Adj. Care vesteshte; care prevesteshte. 2. S. m. shi f. Persoana care duce shi aduce vesti care anuntza sau care prezice; (pop.) persoana care insotzeshte pe nuntashi (facand anuntzurile). Vesti + suf. tor.

VESTITÓR OÁRE vestitori oare adj. Care vesteshte care prevesteshte; prevestitor anuntzator. Alerga k prin vis cu duhul treaz shi ashteptind sa iasa din desishurile intunecoase de pe marginea drumului cine shtie ce faptura primejdioasa cine shtie ce zgomot vestitor de cruzime shi varsare de singe. DUMITRIU V. L. 13. ◊ (Invechit cu determinarea la dativ) Capul vinovatului se spinzura in poarta curtzii cu o tzidula vestitoare greshalei lui. NEGRUZZI S. I 143. Am slobozit citeva tunuri vestitoare nenorocirii noastre. DRAGHICI R. 22. ♦ (Substantivat) Persoana care duce shi aduce veshti (v. informator) care anuntza (v. sol crainic) care prevesteshte prezice (v. profet) (popular) care insotzeshte pe nuntashi (v. colacer). Am avut aceasta naivitate Sa cred k voi mai gasi aici poetul Vestitorul profetul. BARANGA V. A. 23 Cind vestitorii ajung la casa ginerelui mireasa cu ginerele cu nashul... fac drum intors la noi acasa. STANCU D. 184. Cu voia dumneavoastra se pornira vestitori Lamparatzii fratzi deo lege sa trimeata petzitori. EFTIMIU I. 10. Totzi vestitorii spun k au vazut mishcari mari in dosul shantzurilor. VISSARION B. 349. Cuvinese hirotonirea Cu harul ceriurilor tzie Drept vestitorule apostol Al unei vremi ce va sa vie. GOGA P. 25. (Poetic) Vijelia ishi trimisese inainte pe cel mai ager dintre vestitorii sai inaripatzi. HOGASH M. N. 175.

VESTITÓR² ~i m. 1) Persoana autorizata cu misiunea de a aduce veshti publicului larg. 2) Persoana care vesteshte nunta insotzind nuntashii. /a vesti + suf. ~tor

vestitor a. shi m. care da de veste.

vestitór oáre s. Anuntzator ducator de veshtĭ. V. vistavoĭ.

vestitór adj. m. s. m. pl. vestitóri; adj. f. s. f. sg. shi pl. vestitoáre

vestitór adj. m. s. m. pl. vestitóri; f. sg. shi pl. vestitoáre

VESTITÓR s. 1. v. crainic. 2. v. profet. 3. anuntzator prevestitor. (Randunelele sunt ~oare ale primaverii.)

VESTITÓR s. v. colacar.

VESTITOR s. 1. crainic mesager sol trimis (reg.) crancau (inv.) poslanetz poslanic pristav strigator telal. (Au anuntzat vestea printrun ~.) 2. profet proroc (inv.) prorocitor. (Un ~ mincinos.) 3. anuntzator prevestitor. (Rindunelele sint ~ ale primaverii.)

vestitor s. v. COLACAR.