VESTITÓR OÁRE vestitori oare adj. Care vesteshte care prevesteshte; prevestitor anuntzator. Alerga k prin vis cu duhul treaz shi ashteptind sa iasa din desishurile intunecoase de pe marginea drumului cine shtie ce faptura primejdioasa cine shtie ce zgomot vestitor de cruzime shi varsare de singe. DUMITRIU V. L. 13. ◊ (Invechit cu determinarea la dativ) Capul vinovatului se spinzura in poarta curtzii cu o tzidula vestitoare greshalei lui. NEGRUZZI S. I 143. Am slobozit citeva tunuri vestitoare nenorocirii noastre. DRAGHICI R. 22. ♦ (Substantivat) Persoana care duce shi aduce veshti (v. informator) care anuntza (v. sol crainic) care prevesteshte prezice (v. profet) (popular) care insotzeshte pe nuntashi (v. colacer). Am avut aceasta naivitate Sa cred k voi mai gasi aici poetul Vestitorul profetul. BARANGA V. A. 23 Cind vestitorii ajung la casa ginerelui mireasa cu ginerele cu nashul... fac drum intors la noi acasa. STANCU D. 184. Cu voia dumneavoastra se pornira vestitori Lamparatzii fratzi deo lege sa trimeata petzitori. EFTIMIU I. 10. Totzi vestitorii spun k au vazut mishcari mari in dosul shantzurilor. VISSARION B. 349. Cuvinese hirotonirea Cu harul ceriurilor tzie Drept vestitorule apostol Al unei vremi ce va sa vie. GOGA P. 25. (Poetic) Vijelia ishi trimisese inainte pe cel mai ager dintre vestitorii sai inaripatzi. HOGASH M. N. 175.