12 definiții pentru colăcar
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLĂCÁR, colăcari, s. m. (Pop.) Fiecare dintre flăcăii care însoțesc (călare) alaiul nunții și care rostesc la masă orația de nuntă. [Var.: colăcér s. m.] – Colac + suf. -ar.
COLĂCÁR, colăcari, s. m. (Pop.) Fiecare dintre flăcăii care însoțesc (călare) alaiul nunții și care rostesc la masă orația de nuntă. [Var.: colăcér s. m.] – Colac + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
colăcar sm [At: MARIAN, NA. 307 / V: ~loc~ / Pl: ~i / E: colac + -ar] 1 (Lpl) Părinții sau finii care aduc în dar colaci (1) nașilor. 2 (Gmț) Fecior de popă (care mănâncă mulți colaci (1). 3 Urător. 4 (Înv) Denunțător al unui hoț Cf colac (42), colăcaș (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLĂCÁR, colăcari, s. m. 1. (La pl.) Părinții sau finii care aduc în dar colaci nașilor. 2. Persoană care însoțește nunta și spune orația obișnuită la nuntă; urător. În Transilvania, colăcarul și călărețul nu pot intra în ogradă. SEVASTOS, N. 92.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLĂCÁR ~i m. pop. Persoană din alaiul de nuntă care duce colacii nașilor sau spune orația tradițională. /colac + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
1) colăcár m. (d. colac, plocon oferit la biserică). Iron. Epitet dat de călugărĭ preuților de lume, adică „mîncătorĭ de colacĭ”.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COLĂCÉR s. m. v. colăcar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COLĂCÉR s. m. v. colăcar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
colocar sm vz colăcar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
colăcár (pop.) s. m., pl. colăcári
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
colăcár s. m., pl. colăcári
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COLĂCÁR s. (reg.) brudaș, chemător, conăcar, crainic, pocânzeu, vătășel, vestitor, vornic, vornicel. (~ii însoțesc pe ginere la nunțile țărănești.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COLĂCAR s. (reg.) brudaș, chemător, conăcar, crainic, pocînzeu, vătășel, vestitor, vornic, vornicel. (~ii însoțesc pe ginere la nunțile țărănești.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
colăcár, colăcari s. m. 1. (La pl.) Părinți sau fini care aduc în dar nașilor colaci. 2. Flăcău care, împreună cu alții, însoțește călare alaiul nunții și rostește orația de nuntă la masă. [Var.: colăcér, s. m.]. – Din colac + suf. -ar.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
colăcar, colăcarisubstantiv masculin
- 1. Fiecare dintre flăcăii care însoțesc (călare) alaiul nunții și care rostesc la masă orația de nuntă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: urător
- În Transilvania, colăcarul și călărețul nu pot intra în ogradă. SEVASTOS, N. 92. DLRLC
-
- 2. Părinții sau finii care aduc în dar colaci nașilor. DLRLC
etimologie:
- Colac + sufix -ar. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.