TRIMÍS² trimishi s. m. 1. Persoana trimisa undeva cu o misiune oficiala sau cu o sarcina de ordin public; delegat sol mesager. Tudor ishi tzinuse sufletul pina ce trimisul ishi ispravi cuvintul. SADOVEANU O. VII 146. Un astfel de raspuns il facu sa rosheasca pe trimisul sultanului. BOLINTINEANU O. 252. Trimisul sa intors bogat rasplatit. NEGRUZZI S. I 287. ♦ Reprezentant ales. Deputatul trebuie sa shtie k el slujeshte poporul k este trimisul lui in sfatul popular shi raspunde de activitatea sa in fatza alegatorilor. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 12 105. ♦ Reprezentant diplomatic (inferior in rang ambasadorului). 2. Fig. Apostol vestitor misionar. Eu sint trimisul timpurilor noi Ieshit din rind cu cei ce scurma glia. BENIUC V. 86. Varianta: trimés s. m.