TIPÍC¹ tipicuri s. n. 1. Formula obishnuita stereotipa; obicei traditzie norma regula. 2. Carte care cuprinde ansamblul regulilor dupa care se oficiaza slujbele religioase; norma regula pentru oficierea serviciului divin. Din sl. tipiku.

tipic¹ sn [At: (a. 1588) CUV. D. BATR. I 196/9 / Pl: ~uri / E: slv типикъ ngr τυπικόν] 1 Carte care cuprinde ansamblul regulilor dupa care se oficiaza slujbele religioase. 2 (Pex) Regula pentru savarshirea serviciului divin Si: ritual. 3 (Pop; ie) A vorbi dupa ~ A avea un discurs bine organizat. 4 Formula obishnuita stereotipa. 5 Obicei. 6 Norma. 7 (Reg; ie) Ai gasi ~ul Ai descoperi cauza. 8 (Reg; ie) Ai sosi (sau ai veni) ~ul (la ceva) A sosi momentul potrivit (pentruceva). 9 (Reg; ie) A nimeri la ~ A veni la momentul potrivit. 10 (Inv) Model.

TIPÍC¹ tipicuri s. n. 1. Formula obishnuita stereotipa; obicei traditzie norma regula. 2. Carte care cuprinde ansamblul regulilor dupa care se oficiaza slujbele religioase; norma regula pentru oficierea serviciului divin. Din sl. tipikŭ.

TIPÍC² tipicuri s. n. 1. Formula obishnuita stereotipa; obicei traditzie norma regula. Toate erau dupa tipicul primaverilor de la noi numai intirziate. SADOVEANU M. C. 120. Dupa anume tipic shi pentru anume inchipuieli. C. PETRESCU A. R. 24. Totul era corect protocolar shi facut dupa tipicul marilor doliuri. ANGHEL PR. 66. 2. Carte cuprinzind ansamblul regulilor dupa care se savirshesc slujbele religioase; norma regula pentru serviciul divin. Slujba dupa tipicul cel mare se petrecu in linishte. SADOVEANU O. VII 167. Slujea in biserica fara pripa shi toate le spunea shi le facea dupa tipic. GALACTION O. I 207. SHtie tipicul pe de rost zilele de hartzi shi post. ARGHEZI V. 181. Un diac citi tipicul. EMINESCU L. P. 142.

TIPÍC ~uri n. 1) Carte care contzine regulile de oficiere a serviciului divin. 2) Fiecare dintre regulile de oficiere a slujbei religioase cuprinse in aceasta carte. /<sl. tipiku ngr. tipikón fr. tipique

TÍPIC¹ ~uri n. 1) Caracter specific. 2) Ansamblu de proprietatzi specifice unui fenomen artistic sau unui personaj literar prin intermediul carora se exprima in arta esentza realitatzii. /<fr. typique

tipìc n. 1. carte ce coprinde regulele shi ordinea serviciului divin: Tipic bisericesc de Anton Pann (1851); 2. fig. formular fix: dupa tipic. [De origina slavogreaca].

tipíc n. pl. urĭ (mgr. shi vgr. typikón d. typikós tipic; vsl. tipikŭ). Ritual cartea care cuprinde rinduĭala serviciuluĭ bisericesc: Tipicu luĭ Anton Pan (1851). Fig. Iron. Rutina pareatca: acest functzionar se tzine de tipic dupa tipic. V. clisheŭ.

tipíc² s. n. pl. tipícuri

tipíc s. n. pl. tipícuri

TIPÍC s. 1. v. uzantza. 2. v. ceremonial. 3. v. canon. 4. canon lege norma regula. (Un ~ al artei clasice.)

TIPIC s. 1. obicei regula rinduiala uz uzantza (inv.) shart. (Care e ~ in aceste imprejurari?) 2. ceremonial ceremonie eticheta protocol regula ritual rinduiala (rar) rit (inv.) politica. (Conform ~ de la curte...) 3. (BIS.) canon ritual (inv.) trebnic. (Dupa ~ ortodox.) 4. canon lege norma regula. (Un ~ al artei clasice.)

tipíc (ce) s. n. 1. Ritual. 2. Formular. 3. Regula norma forma stabilita. Mr. tipicó. Ngr. τυπιϰόν cf. sl. tipikŭ (Tiktin; cf. Vasmer Gr. 142). Der. tipicar adj. (formalist maniac); tipicarie s. f. (manie); tipicale s. f. (ore liturgice ashezate intre shase shi noua) din gr. τυπιϰά; tipicui vb. (a prescrie a prevedea).

tipic (tipicon) (gr. τυπιϰόν [sc. βιβλίον] de la τυπός „chip forma norma”) (Biz.) cartea care cuprinde randuiala shi regulile savarshirii slujbelor pe intregul an bisericesc. In linii mari t. a fost oranduit de Sf. Apostoli in sec. 1. In sec. III Hariton Marturisitorul (m. 270) a stabilit un t. continuat in sec. 4 de Eftimie cel Mare shi Teoctist. In sec. 56 t. este completat shi dezvoltat de cuviosul Sava (egumenul Lavrei cu acelashi nume din Palestina). La inceputul sec. 7 in timpul invaziei lui Hosroe asupra Palestinei acest t. sa pierdut iar Sofronie patriarhul Ierusalimului (sec. 7) la refacut din memorie completandul. In sec. 8 Cosma Melodul episcop de Maiuma (m. 743) shi Ioan Damaschin (m. 749) au completat t. ierusalimitean care apoi in sec. 9 Teodor Studitul (m. 826) la completat shi la introdus in manastirile din jurul Constantinopolului. Tot in sec. 9 Marcu episcopul Idruntului a adaugat la t. reguli pentru cazurile cand se intalnesc mai multe sarbatori in aceeashi zi cunoscute sub numele de „Capetele (capitolele) lui Marcu”. La romani primul t. a fost tiparit in Manastirea Neamtz la 1816. Echiv. lat.: caeremoniale.

TIPIC (< fr. typique < lat. typicus) Termen sinonim cu caracteristic specific concept care se bazeaza insushirea artei de a infatzisha generalul prin individual de a sugera repetabilul prin irepetabil necesarul prin intimplator. Notziunea tipic nu deriva din aceea de tip pentru k in conceptul tip accentul se pune pe general pe cind in tipic pe sinteza generalului cu individualul a repetabilului cu irepetabilul. Tipicul este un principiu organizator fundamental al realismului clasic care consta in „redarea veridica a caracterelor in imprejurari tipice” dupa formularea lui Fr. Engels.