Definitzia cu ID-ul 512879:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tipíc (ce) s. n. 1. Ritual. 2. Formular. 3. Regula norma forma stabilita. Mr. tipicó. Ngr. τυπιϰόν cf. sl. tipikŭ (Tiktin; cf. Vasmer Gr. 142). Der. tipicar adj. (formalist maniac); tipicarie s. f. (manie); tipicale s. f. (ore liturgice ashezate intre shase shi noua) din gr. τυπιϰά; tipicui vb. (a prescrie a prevedea).