TIPÍC² tipicuri s. n. 1. Formula obishnuita stereotipa; obicei traditzie norma regula. Toate erau dupa tipicul primaverilor de la noi numai intirziate. SADOVEANU M. C. 120. Dupa anume tipic shi pentru anume inchipuieli. C. PETRESCU A. R. 24. Totul era corect protocolar shi facut dupa tipicul marilor doliuri. ANGHEL PR. 66. 2. Carte cuprinzind ansamblul regulilor dupa care se savirshesc slujbele religioase; norma regula pentru serviciul divin. Slujba dupa tipicul cel mare se petrecu in linishte. SADOVEANU O. VII 167. Slujea in biserica fara pripa shi toate le spunea shi le facea dupa tipic. GALACTION O. I 207. SHtie tipicul pe de rost zilele de hartzi shi post. ARGHEZI V. 181. Un diac citi tipicul. EMINESCU L. P. 142.