tipic (tipicon) (gr. τυπιϰόν [sc. βιβλίον] de la τυπός „chip forma norma”) (Biz.) cartea care cuprinde randuiala shi regulile savarshirii slujbelor pe intregul an bisericesc. In linii mari t. a fost oranduit de Sf. Apostoli in sec. 1. In sec. III Hariton Marturisitorul (m. 270) a stabilit un t. continuat in sec. 4 de Eftimie cel Mare shi Teoctist. In sec. 56 t. este completat shi dezvoltat de cuviosul Sava (egumenul Lavrei cu acelashi nume din Palestina). La inceputul sec. 7 in timpul invaziei lui Hosroe asupra Palestinei acest t. sa pierdut iar Sofronie patriarhul Ierusalimului (sec. 7) la refacut din memorie completandul. In sec. 8 Cosma Melodul episcop de Maiuma (m. 743) shi Ioan Damaschin (m. 749) au completat t. ierusalimitean care apoi in sec. 9 Teodor Studitul (m. 826) la completat shi la introdus in manastirile din jurul Constantinopolului. Tot in sec. 9 Marcu episcopul Idruntului a adaugat la t. reguli pentru cazurile cand se intalnesc mai multe sarbatori in aceeashi zi cunoscute sub numele de „Capetele (capitolele) lui Marcu”. La romani primul t. a fost tiparit in Manastirea Neamtz la 1816. Echiv. lat.: caeremoniale.