TICHÍE tichii s. f. Obiect de imbracaminte din stofa sau din panza de forma unei calote sferice care acopera numai creshtetul capului. ◊ Expr. Cei lipseshte chelului? Tichie de margaritar se spune ironic despre cel care lipsit de lucruri de prima necesitate doreshte sa aiba altele mai putzin utile sau inutile. ♦ Boneta scufitza. ♦ (Pop.) Membrana care inveleshte capul unor copii nounascutzi; caitza. ◊ Expr. (in superstitzii) A se nashte cu tichia in (sau pe) cap = a fi norocos. [Var.: (reg.) chitíe s. f.] Din tc. takke.

tichie sf [At: MAN. GŌTT. / V: (reg) chichie chilie cicie tataie tilie titie / Pl: ~ii / E: tc takke] 1 Calota de stofa sau de panza care acopera numai creshtetul capului. 2 (Pex) Acoperamant al capului de orice forma care este lipsit de bor Si: boneta caciulita. 3 (Pop; euf; is) Celcutichia Diavol (1). 4 (Mar) Calota palariei. 5 (Reg; pex) Borul palariei. 6 (Reg) Scufitza pentru copii mici. 7 (Reg) Membrana cu care este acoperit uneori capul copilului nounascut Si: (reg) caitza. 8 (Pop; ie) A se nashte cu ~chia in sau pe cap A fi norocos. 9 (Fam; irn; ie) Cei lipseshte chelului? ~ de margaritar Se spune despre cel care lipsit de lucruri de prima necesitate doreshte sa aiba altele mai putzin utile sau inutile.

TICHÍE tichii s. f. Obiect de imbracaminte din stofa sau din panza de forma unei calote sferice care acopera numai creshtetul capului. ◊ Expr. Cei lipseshte chelului? Tichie de margaritar se spune ironic despre cel care lipsit de lucruri de prima necesitate doreshte sa aiba altele mai putzin utile sau inutile. ♦ Boneta scufitza. ♦ (Pop.) Membrana care inveleshte capul unor copii nounascutzi; caitza. ◊ Expr. (In superstitzii) A se nashte cu tichia in (sau pe) cap = a fi norocos. [Var.: (reg.) chitíe s. f.] Din tc. takke.

TICHÍE tichii s. f. Un fel de boneta fara boruri de stofa sau de pinza care acopera numai creshtetul capului. V. scufie. Tatal lui Bedros avea o tichie neagra de matase. DUMITRIU N. 266. ◊ Expr. Cei lipseshte chelului? Tichie de margaritar se spune in ironie despre cel care lipsit de lucruri de prima necesitate alearga dupa altele mai putzin utile sau inutile. ♦ (Popular) Membrana care inveleshte uneori capul copiilor la nashtere. ◊ Expr.(In superstitzii) A se nashte cu tichia in cap = a fi norocos. Cind este vorba de vinatoare apoi potzi sa mi te lauzi k eshti nascut cu tichia in cap. ODOBESCU S. III 194. Varianta: chitíe (ALECSANDRI P. III 83 PASCULESCU L. P. 218) s. f.

TICHÍE ~i f. 1) Boneta mica care acopera numai varful capului; calota. ◊ Cei lipseshte chelului? ~ de margaritar! se spune despre cineva care neavand lucruri de prima necesitate ishi doreshte lucruri inutile. 2) pop. Acoperamant pentru cap care se imbraca inainte de culcare; scufie. 3) pop. Boneta cu doua panglici care se leaga sub barbie purtata de sugaci; scufie. ◊ A se nashte cu ~a in cap a fi norocos. [G.D. tichiei] /<turc. takke

tichie f. 1. scufie sau fes ce boierii purtau sub caciula: chelului cei lipseshte? tichie de margaritar PANN; 2. scufie de noapte sau de copil de curand nascut; 3. (chitie) scufia sau fesul ce poarta evreii cei batrani: miau scos din graba shi cushma shi chitie de pe cap Al. [Turc. TIKIYA scufie sub fes; forma Mold. chitie e o metateza din tichie].

tichíe f. (turc. takiĭe takia tikia d. it. tocca fr. toque cuv. celtic. V. toca). Un fel de acoperement al capuluĭ de purtat pin casa (Jidaniĭ habotnicĭ il poarta supt palarie). Cheluluĭ tichie... V. chel. In Mold. shi Olt. chitie. V. fes ghigilic.

chitie sf vz tichie

chitie f. V. tichie.

chitíe V. tichie.

tichíe s. f. art. tichía g.d. art. tichíei; pl. tichíi art. tichíile

tichíe s. f. art. tichía g.d. art. tichíei; pl. tichíi art. tichíile

tichie chiei gen. a.

TICHÍE s. boneta caciulitza scufa scufitza (Transilv. Ban. shi Bucov.) ceapsa.

TICHÍE s. v. boneta bonetzica bor calota margine scufie scufitza.

TICHIE s. boneta caciulitza scufa scufitza (Transilv. Ban. shi Bucov.) ceapsa. erata

tichie s. v. BONETA. BONETZICA. BOR. CALOTA. MARGINE. SCUFIE. SCUFITZA.

tichíe (íi) s. f. Boneta. Var. Mold. chitie. Tc. takiya tikiya din arab. takija (SHeineanu II 359; Lokotsch 1997).