TICHÍE tichii s. f. Un fel de boneta fara boruri de stofa sau de pinza care acopera numai creshtetul capului. V. scufie. Tatal lui Bedros avea o tichie neagra de matase. DUMITRIU N. 266. ◊ Expr. Cei lipseshte chelului? Tichie de margaritar se spune in ironie despre cel care lipsit de lucruri de prima necesitate alearga dupa altele mai putzin utile sau inutile. ♦ (Popular) Membrana care inveleshte uneori capul copiilor la nashtere. ◊ Expr.(In superstitzii) A se nashte cu tichia in cap = a fi norocos. Cind este vorba de vinatoare apoi potzi sa mi te lauzi k eshti nascut cu tichia in cap. ODOBESCU S. III 194. Varianta: chitíe (ALECSANDRI P. III 83 PASCULESCU L. P. 218) s. f.