TARN¹ tarnuri s. n. (Reg.) 1. Matura mare facuta din maracini sau din nuiele cu care se matura curtzile sau strazile. 2. (Bot.) Porumbar¹. Din sl. trŭnŭ.

tarn¹ [At: I. IONESCU C. 34/19 / V: (reg) ~a sf / Pl: ~uri (rar) ~e sn ~i sm / E: vsl трънъ] 1 sm (Bot; irg) Porumbar (Prunus spinosa). 2 sm (Pop; ie) A fi gras k ~ul A fi foarte slab. 3 sn (Pop) Matura mare din nuiele sau maracini folosita la maturatul strazilor sau al curtzilor Si: maturoi (reg) felezeu leasa tarsh² (17). 4 sn (Reg) Matura formata din carpe ude legate la capatul unui batz lung cu care se matura cuptorul incins inainte de a baga painea pentru ai reduce temperatura. 5 sm (Mol) Grapa de maracini. 6 sn (Reg) Crengi stufoase care se transporta (cu caii) capitzele de fan. 7 sn (Reg) Cantitatea de fan carata cu tarnul¹ (6). 8 sn Sarcina de lemne. 9 sn (Trs) Tarnomata (1).

TARN¹ tarnuri s. n. 1. Matura mare facuta din maracini sau din nuiele cu care se matura curtzile sau strazile. 2. (Bot.) Porumbar¹. Din sl. trŭnŭ.

TARN ~uri n. Matura mare facuta din maracini sau nuiele flexibile (fixate pe o coada) folosita pentru maturatul curtzilor sau strazilor. /<sl. trunu

tarn n. 1. matura din nuiele de mesteacan: tarnuri de lemn; 2. Bot. porumbar. [Slav. TRŬNŬ spin].

tarna² sf vz tarn¹

TIRN² tirnuri s. n. 1. Matura facuta din maracini sau din nuiele folosita pentru maturatul curtzilor shi al drumurilor; maturoi. Li se puse cite un tirn in mina: Haide maturatzi curtea! PAS Z. IV 97. Maturi rupte tirnuri numai betze incep a rascoli praful. SADOVEANU O. VI 271. Tot maidanul e curat in zi de sarbatoare iar praful ashezat frumos poarta urmele tirnului k nishte pene mari desenate. CAMIL PETRESCU O. II 66. 2. (Bot.) Porumbar¹. Varianta: tírna (SEVASTOS N. 315) s. f.

TÍRNA¹ s. f. v. tirn².

tirn m. (vsl. trŭnŭ spin copacel spinos: mur porumb sh. a. V. tirnosliva stirnesc). Vest. Porumb (prunus spinosa). S. n. pl. urĭ. Matura de ramurele de maturat curtea (V. felezau). Tirish ramura care se pune finu k sa fie carat asha cind nu e alt mijloc. Finu carat asha: un tirn de fin.

tarn (matura) s. n. pl. tarnuri

tarn (matura arbust) s. n. pl. tarnuri

TARN s. v. pleava porumbar porumbel.

TARN s. maturoi (reg.) felezeu leasa tarsh. (Un ~ pentru maturatul strazilor.)

TIRN s. maturoi (reg.) felezeu leasa tirsh. (Un ~ pentru maturatul strazilor.)

tirn s. v. PLEAVA. PORUMBAR. PORUMBEL.

tirn (nuri) s. n. Smoc de maracini sau nuiele folosit k maturoi. Sl. trŭnŭ (Cihac II 402; Giuglea Cercetari lexic. 9) cf. bg. tarn tran slov. tèrn ceh. trn pol. tarn rus. tern. Der. tirnui vb. (a matura cu tirnul; a se lua de par; a se parui); tirnuiala s. f. (maturare tirnuire; paruiala chelfaneala). Aceleiashi familii din sl. trŭnŭ apartzin tirnacop (var. tirnacop) s. n. (cazma sapoi) din bg. tarnakop sb. trnokop „sapatoare de tufishuri de mure”; tirnomata (var. tirnomete) s. f. shi n. (balegar gunoi) cf. sb. trnomet „maturatoare pe arie” cr. ternomet „matura” (Miklosich Slaw. Elem. 49; Cihac II 402; Tiktin); tirnosie (var. tirnosliva) s. f. (varietate de prune) din sb. trnoslivja (Candrea). Cf. tirna.