felezeu sn [At: I. IONESCU C. 187/5 / V: ~zau / Pl: ~ee / E: mg felezõ (fõlõzõ) „care matura”] (Reg) Maturica rasfirata cu coada lunga cu care se matura gunoaiele dupa vanturatul granelor Si: felezitoare felezoaie felezuitoare.

FELEZÉU s. v. maturoi tarn.

felezeu s. v. MATUROI. TIRN.

felezéu (ée) s. n. Matura pentru a curatza pleava. Mag. felező „matura” (Tiktin; DAR). Der. felez(u)itoare s. f. (matura); felezui vb. (a matura a curatzi pleava; refl. a se fuduli) din mag. felezni (Gáldi Dict. 89).

felezéu felezee s.n. (reg.) Matura cu care se strange pleava de la vanturatul graului. ♦ (onom.) Felezeu nume de familie in Maramuresh. Din magh. fõlõzõ „care matura” (MDA) magh. felezõ „matura” (Tiktin DA cf. DER).

felezéu felezee s.n. 1. Matura cu care se strange pleava de la vanturatul graului. 2. Felezeu nume de familie. Din magh. fõlõzõ „care matura” (MDA).