tirn (nuri) s. n. Smoc de maracini sau nuiele folosit k maturoi. Sl. trŭnŭ (Cihac II 402; Giuglea Cercetari lexic. 9) cf. bg. tarn tran slov. tèrn ceh. trn pol. tarn rus. tern. Der. tirnui vb. (a matura cu tirnul; a se lua de par; a se parui); tirnuiala s. f. (maturare tirnuire; paruiala chelfaneala). Aceleiashi familii din sl. trŭnŭ apartzin tirnacop (var. tirnacop) s. n. (cazma sapoi) din bg. tarnakop sb. trnokop „sapatoare de tufishuri de mure”; tirnomata (var. tirnomete) s. f. shi n. (balegar gunoi) cf. sb. trnomet „maturatoare pe arie” cr. ternomet „matura” (Miklosich Slaw. Elem. 49; Cihac II 402; Tiktin); tirnosie (var. tirnosliva) s. f. (varietate de prune) din sb. trnoslivja (Candrea). Cf. tirna.