TAMP A tampi e adj. 1. (Inv. shi pop.; adesea substantivat) Prost; tampit (1). 2. (Inv. shi reg.; despre obiecte ascutzite) Cu varful sau cu taishul tocit shtirbit; tampit (2). Din sl. tonpŭ. Cf. magh. tompa.

tamp¹ sn vz timp

tamp² sn vz tampa¹

tamp³ sn vz tampla¹

tamp⁴ ~a [At: CANTEMIR HR. 222 / Pl: ~i ~e / E: vsl тѫпъ] 1 a (Irg; d. obiecte ascutzite) Cu varful sau cu taishul tocit shtirbit. 2 a (Irg; ie) A fi ~ la vedere A nu vedea bine. 3 a (Reg; d. barne) Rotunjit la capete. 45 smf a (Ivp) (Persoana) tampita (7) Si: prost. 6 a (Ivp; d. privirea facultatzile sau manifestarile oamenilor) Care exprima tampenie (1). 7 av (Ivp) in felul tampilor (4).

TAMP A tampi e adj. 1. (Inv. shi pop.; adesea substantivat) Prost; tampit (1). 2. (Reg.; despre instrumente ascutzite) Cu varful sau cu taishul tocit shtirbit; tampit (2). Din sl. tonpŭ. Cf. magh. tompa.

TAMP ~a (~i ~e) 1) shi substantival rar (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeshte lipsa de inteligentza; prost; neghiob; tont; natarau; natang; netot; nerod; stupid; nauc. 2) reg. (despre obiecte de taiat) Care are taishul sau varful ros shi nu mai taie. /<sl. tonpu

tamp a. netaios tocit: cutzit tamp [V. tampì].

TIMP A timpi e adj. 1. Timpit. Timp nui; se poarta citeodata k shi cum ar fi in puterea sanatatzii. SADOVEANU P. M. 17. Spre orashul plin de turle Stau privind cun aer timp. TOPIRCEANU P. 216. Trasnea era inaintat in virsta bucher de frunte shi timp in feliul sau. CREANGA A. 89. ◊ (Adverbial) Oartza ridea timp dezvelindushi gingiile laptoase. C. PETRESCU R. DR. 237. ◊ (Substantivat) Asculta guracasca shi cu ochi de timp. GALACTION O. I 54. 2. (Despre instrumente ascutzite) Cu virful sau taishul tocit shtirbit. Sinalaul este un cutzit gros timp nu mult incovoiat. PAMFILE I. C. 43.

1) timp n. V. timp.

2) timp a adj. (vsl. tompŭ tocit; sirb. tup rus. tupóĭ tocit idiot). Timpit. Adv. In mod timpit.

tamp (pop. fam.) adj. m. pl. tampi; f. tampa pl. tampe

tamp adj. m. pl. tampi; f. sg. tampa pl. tampe

TAMP adj. s. v. cretin idiot imbecil tampit.

Tamp ≠ ager deshtept inteligent istetz mintios

timp adj. s. v. CRETIN. IDIOT. IMBECIL. TIMPIT.

timp (pa) adj. 1. Tocit shtirb. 2. Obtuz tont prost. Sl. tąpŭ „obtuz” (Miklosich Slaw. Elem. 50; Cihac II 410; Byhan 336; Philippide I 460; Conev 39; Weigand BA II 264; Candrea); dar coincide cu o radacina expresiva romanica temp (REW 8626) astfel k timpa s. f. (coasta deal) conservat mai ales k toponim se poate explica atit prin lat. sau mai bine (*timpa cf. calabr. timpa „prapastie” timpariellu „muncel” timpune „colnic” campid. temba „bulgare de pamint” sicil. timpa prapastie sp. atempa „pashuni in locuri joase” cf. REW 8739; Draganu Dacor. I 107; Rohlfs ZRPh. LVII 448; Tagliavini Studii rum. III 86; Iordan BL VI 40; Corominas I 317); sau mai probabil printro radacina expresiva interna din aceeashi familie cu lat. tumbae mgr. δοῦμπα „tumul” germ. stumpf „tocit”. Der. timpi vb. (a roade a toci; a idiotzi a indobitoci); timpeala (var. timpenie) s. f. (neghiobie prostie imbecilitate); timpish s. n. (inv. oblic); timpitor adj. (care prosteshte); tupi (var. Mold. tuchi) vb. (a nivela; a nauci; a zapaci; a ascunde a tainui) cu pierderea nazalitatzii cf. piti; tupila vb. refl. (a se reduce a se micshora) de la tupi k pitula de la piti; tupilish adv. (pe ascuns pe furish) cf. pitulish. Cf. intimpina.