TIMP A timpi e adj. 1. Timpit. Timp nui; se poarta citeodata k shi cum ar fi in puterea sanatatzii. SADOVEANU P. M. 17. Spre orashul plin de turle Stau privind cun aer timp. TOPIRCEANU P. 216. Trasnea era inaintat in virsta bucher de frunte shi timp in feliul sau. CREANGA A. 89. ◊ (Adverbial) Oartza ridea timp dezvelindushi gingiile laptoase. C. PETRESCU R. DR. 237. ◊ (Substantivat) Asculta guracasca shi cu ochi de timp. GALACTION O. I 54. 2. (Despre instrumente ascutzite) Cu virful sau taishul tocit shtirbit. Sinalaul este un cutzit gros timp nu mult incovoiat. PAMFILE I. C. 43.