15 definitzii pentru idiot (adj.)
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relatzionale (2)
- etimologice (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
IDIÓT OÁTA idiotzi oate adj. s. m. shi f. 1. Adj. s. m. shi f. (Persoana) care sufera de idiotzie; tampit cretin imbecil. 2. Adj. (Despre manifestari ale oamenilor) Care manifesta care denota nerozie stupiditate etc. [Pr.: diot] Din fr. idiot.
idiot ~oata [At: DELAVRANCEA S. 126 / P: idiot / Pl: ~otzi ~oate / E: fr idiote] 12 smf a (Persoana) care sufera de idiotzie (1) Si: cretin tampit. 34 smf a (Pfm; pex) (Om) prost.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
IDIÓT OÁTA idiotzi oate adj. s. m. shi f. 1. Adj. s. m. shi f. (Persoana) care sufera de idiotzie; tampit cretin imbecil. 2. Adj. (Despre manifestari ale fiintzelor) Care manifesta care exprima care denota nerozie stupiditate etc. [Pr.: diot] Din fr. idiot.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adaugata de gall
- actziuni
IDIÓT OÁTA idiotzi oate adj. Care sufera de debilitate mintala care este lipsit total de inteligentza. ◊ Fig. Minia lui... idioata era atit de ridicula. DELAVRANCEA S. 126. ◊ (Substantivat) Doua gresheli k asta zau sufletul mil scot. A! ce nenorocire! ce mare idiot! ALEXANDRESCU P. 89. Pronuntzat: diot.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
IDIÓT OÁTA adj. s.m. shi f. (Om) lipsit complet de inteligentza; tampit. [Pron. diot. / < fr. idiot lat. idiota gr. idiotes].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
IDIÓT OÁTA adj. s. m. f. (om) lipsit complet de inteligentza; cretin. (< fr. idiot lat. idiota)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
IDIÓT ~oáta (~ótzi ~oáte) shi substantival (despre persoane) 1) Care sufera de idiotzie; cu capacitatzi mintale foarte reduse; imbecil; cretin. 2) Care vadeshte lipsa de inteligentza; prost; neghiob; tampit; stupid; nerod; netot. [Sil. diot] /<fr. idiot
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
idiot a. shi m. lipsit de minte stupid. [La Greci idiot desemna pe omul din popor (in opozitziune cu omul public shi cu magistratul) de unde cel lipsit de invatzatura sau shi a carui minte nu s’a desvoltat].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
*idiót oáta adj. shi s. (fr. idiot lat. idióta idiot d. vgr. idiótes care n’are educatziune libera neinvatzat necercat in lume prost). Prost stupid: om idiot casa de constructziune idioata. Adv. A vorbi idiot.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
idiót (diot) adj. m. s. m. pl. idiótzi; adj. f. s. f. idioáta pl. idioáte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
idiót adj. m. s. m. (sil. diot) pl. idiótzi; f. sg. idioáta pl. idioáte
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
idiot oata.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
IDIÓT adj. s. 1. adj. s. (MED.) cretin imbecil tampit (rar) tamp (prin Transilv. Mold. shi Bucov.) mut. (Om ~.) 2. adj. stupid tampit. (O gluma ~oata.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
IDIOT adj. s. 1. adj. s. (MED.) cretin imbecil timpit (rar) timp (prin Transilv. Mold. shi Bucov.) mut. (Om ~.) 2. adj. stupid timpit. (O gluma ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
idiót (idioáta) adj. Cretin timpit. Fr. idiot. Der. idiotzie s. f. (debilitate mintala maxima); idiotzenie s. f. (idiotzenie; timpenie); idiotism s. n. din fr. shi inainte (sec. XVIII) din gr. ἰδιωτισμός. Comp. idiomel adj. shi s. n. (imn bisericesc cu melodie proprie) din ngr. ἰδιόμελος.
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
- silabatzie: i-di-ot
adjectiv (A43) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
idiot, idioataadjectiv
-
- Minia lui... idioata era atit de ridicula. DELAVRANCEA S. 126. DLRLC
-
- 2. (Despre manifestari ale oamenilor) Care manifesta care denota nerozie stupiditate etc. DEX '09
etimologie:
- idiot DEX '09 DEX '98 DN