SHTIRBÍT A shtirbitzi te adj. 1. Cu marginea shtirbita; tocit; ciobit. ♦ P. ext. Ciuntit trunchiat. 2. Fig. Micshorat diminuat k insemnatate k valoare; (despre o lege un drept etc.) incalcat nesocotit. V. shtirbi.

shtirbit ~a [At: SCRIBAN D. / V: (ivp) ~bat / Pl: ~itzi ~e / E: shtirbi] 12 smf a (Rar) SHtirb (12). 36 a SHtirb (69). 7 a (Fig) Diminuat k insemnatate k valoare etc. 8 a (Fig; d. un drept o lege etc.) Care este nesocotit Si: incalcat.

SHTIRBÍT A shtirbitzi te adj. 1. Cu marginea shtirba; tocit; ciobit. ♦ Ciuntit trunchiat. 2. Fig. Micshorat diminuat k insemnatate k valoare; (despre o lege un drept etc.) incalcat nesocotit. V. shtirbi.

SHTIRBÍT A shtirbitzi te adj. 1. Cu marginea shtirba; ciuntit. Un taler de lemn cu margini shtirbite. La TDRG. Mari ruini de amintire care inaltza tacute in fatza sa nishte ziduri shtirbite triste ramashitze de marire. MACEDONSKI O. IV 46. 2. Fig. (Despre abstracte) Micshorat diminuat atins. Oricare ar fi urmarea unei anchete cinstea celui anchetat tot shtirbita iese. STANOIU C. I. 90. Varianta: (rar) shtirbát a (ALECSANDRI S. 132) adj.

shtirbit a. fig. nedreptatzit: razand de strambarile bietzilor shtirbitzi OD.

shtirbít a adj. Care n’are totzĭ dintziĭ. Caruĭa i s’a stricat ascutzishu saŭ marginea: cutzit shtirbit farfurie shtirbita. Fig. Micshorat redus: libertate shtirbita. SHi shtirbat (cp. cu bg. štŭrbat rut. ščerbátiĭ).

SHTIRBÁT A adj. v. shtirbit.

SHTIRBÍT adj. 1. ciobit ciocnit shtirb. (Pahar ~.) 2. shtirb tocit. (Cutzit ~.)

SHTIRBÍT adj. v. diminuat scazut.

SHTIRBIT adj. 1. ciobit ciocnit shtirb. (Pahar ~.) 2. shtirb tocit. (Cutzit ~.)

shtirbit adj. v. DIMINUAT. SCAZUT.