trunchiat ~a a [At: DRLU / P: ~chiat / V: (inv) ~ncat / Pl: ~atzi ~e / E: trunchia] 1 (D. partzi ale corpului obiecte etc.) Care este retezat Si: ciuntit mutilat taiat² (1). 2 (Fig; d. cuvinte texte lucrari etc.) Din care sa suprimat o parte Si: fragmentat mutilat. 3 (Fig; d. actziuni) Care este intrerupt Si: (pfm) curmat. 4 (D. partzi ale plantelor d. fructe) Care are forma naturala asemanatoare unui obiect retezat ciuntit.

TRUNCHIÁT A trunchiatzi te adj. Taiat fragmentat ciuntit mutilat. Pe car era ashezata o piramida trunchiata. CAMIL PETRESCU O. II 510. Par gata sa se desprinda tot felul de vedenii fantastice: balauri incolacitzi pe stinci naruite trupuri trunchiate bratze intinse in intuneric. VLAHUTZA R. P. 77. (Cu pronuntzare regionala) Stanuri negre shi trunchiete despicau pe ici pe colo negurile. EMINESCU N. 49. Pronuntzat: chiat.

trunchiat a. 1. din care s’a taiat partea superioara partea principala: con trunchiat; 2. fig. incomplet in urma suprimarii: discurs trunchiat.

truncheát a adj. (d. trunchĭ dupa fr. tronqué). Ratezat (taĭat orĭ frint): coloana truncheata con truncheat. Fig. Mutilat cĭocirtit prescurtat shi uritzit: discurs truncheat. In vest chĭat. V. trunchez.

TRUNCHIÁT adj. v. retezat.

TRUNCHIAT adj. ciuntit retezat taiat. (Cu urechile ~.)