SHTIRBÍT A shtirbitzi te adj. 1. Cu marginea shtirba; ciuntit. Un taler de lemn cu margini shtirbite. La TDRG. Mari ruini de amintire care inaltza tacute in fatza sa nishte ziduri shtirbite triste ramashitze de marire. MACEDONSKI O. IV 46. 2. Fig. (Despre abstracte) Micshorat diminuat atins. Oricare ar fi urmarea unei anchete cinstea celui anchetat tot shtirbita iese. STANOIU C. I. 90. Varianta: (rar) shtirbát a (ALECSANDRI S. 132) adj.