SHTIRB A shtirbi e adj. 1. Caruia iau cazut unul sau mai multzi dintzi. ◊ Compus: shtirbababacloantza s. f. = a) vrajitoare batrana din mitologia populara; porecla data unei femei batrane shi rele; b) (pop.; uneori cu determinarea roade taraboantza) se spune in gluma copiilor cand le cad dintzii de lapte. 2. (Despre vase) Care are marginea sparta ciocnita; caruia i lipseshte o bucatzica din margine; ciobit. ♦ (Despre instrumente de taiat) Cu taishul tocit; caruia i lipseshte o bucatzica; p. ext. ciuntit trunchiat. Din sl. štrŭbŭ.

shtirb ~a [At: NEGRUZZI S. III 271 / Pl: ~i ~e / E: vsl *штрьвъ bg шърб] 12 smf a (Fiintza) caruia i lipseshte unul sau mai multzi dintzi Si: (rar) shtirbit (12) (reg) shtiolfait² (5) shtirboc shtirbocit. 3 sf (Mtp; is) ~ababacloantza Vrajitoare batrana shi urata. 4 sf (Pop; ias) Femeie batrana shi rea. 5 a (Pop; ics) ~ababa cloantza (roade taraboantza) Joc de cuvinte care se spun in gluma copiilor cand le cad dintzii de lapte. 6 a (D. obiecte mai ales d. vase) Fara (o bucatzica din) margine Si: ciobit (1) shtirbit (3). 7 a (D. instrumente taioase) Cu partzi din taish rupte Si: shtirbit (4). 8 a (D. instrumente taioase) Cu taishul tocit Si: shtirbit (5). 9 a (Pex; shfg) Care este incomplet Si: ciuntit trunchiat shtirbit (6).

SHTIRB A shtirbi e adj. 1. Caruia i lipseshte unul sau mai multzi dintzi. ◊ Compus: shtirbababacloantza s. f. = a) vrajitoare batrana din mitologia populara; porecla data unei femei batrane shi rele; b) (pop.; uneori cu determinarea roade taraboantza) se spune in gluma copiilor cand le cad dintzii de lapte. 2. (Despre vase) Care are marginea sparta ciocnita; caruia i lipseshte o bucatzica din margine; ciobit. ♦ (Despre instrumente de taiat) Cu taishul tocit; caruia i lipseshte o bucatzica; p. ext. ciuntit trunchiat. Din sl. štrŭbŭ.

SHTIRB A shtirbi e adj. 1. Caruia i lipseshte unul sau mai multzi dintzi. Uneori ridea intinzindushi buzele peste gurai shtirba. SADOVEANU M. C. 51. Un ucenic shtirb slabutz... intrase in goana in magazia cea lunga. CAMIL PETRESCU O. II 448. Pentro tzir de loc de shura Nu iau fata shtirban gura! JARNÍKBIRSEANU D. 436. ◊ Fig. Pieptene shtirb. ◊ (Substantivat) Toata fata Sare balta Numai shtirba Scoate limba. JARNÍKBIRSEANU 434. 2. (Despre obiecte mai ales despre vase) Care are buza sparta ciocnita caruia i lipseshte o bucatzica din margine. Minodora puse linga farimituri scafitza shtirba shi turna in ea citeva picaturi de lapte. SADOVEANU B. 32. Sarea era pusa intro ceashca de cafea shtirba. C. PETRESCU I. II 166. Oale spui?... Unai shtirba shialta goala; Nici o pricopseala nui! COSHBUC R. I 330. ◊ Fig. Din strada intrarea aceasta shtirba deschidea privelishtea unei curtzi adinci. GALAN B. I 23. Luna shtirba numai de vreun deget parea k fuge printre nourii minatzi de vint. La TDRG. 3. (Despre instrumente de taiat) Cu taishul tocit neascutzit cu partzi din taish desprinse cu shtirbituri. Topor shtirb.

SHTIRB ~a (~i ~e) shi substantival 1) (despre persoane) Care nu are unul sau mai multzi dintzi. 2) (despre vase unelte de taiat etc.) Care este cu marginea stricata. Farfurie ~a. /<sl. štrubu bulg. shtarb

shtirb a. 1. tocit; 2. fara dintzi: baba shtirba [Slav. SHTRŬBŬ]. ║ m. om fara dintzi.

shtirb a adj. (vsl. štrŭbŭ cĭunt; bg. štŭrb ceh. štĭerb shtirb. V. hirb). Caruĭaĭ lipseshte un dinte orĭ maĭ multzĭ: copil shtirb furculitza shtirba. Care are ascutzishu stricat: cutzit shtirb. V. berc.

shtirb adj. m. pl. shtirbi; f. shtírba pl. shtírbe

shtirb adj. m. pl. shtirbi; f. sg. shtírba pl. shtírbe

SHTIRB adj. 1. (reg.) shtirboc shtirbocit (prin Transilv.) jimb. (Un batran ~.) 2. ciobit ciocnit shtirbit. (Pahar ~.) 3. shtirbit tocit. (Cutzit ~.)

SHTIRB adj. 1. (reg.) shtirboc shtirbocit (prin Transilv.) jimb. (Un batrin ~.) 2. ciobit ciocnit shtirbit. (Pahar ~.) 3. shtirbit tocit. (Cutzit ~.)

shtirb (ba) adj. 1. Caruia i lipseshte unul sau mai multzi dintzi. 2. Ciobit cu marginea sparta. Megl. strib. Sl. štrŭbŭ „incomplet” (Miklosich Slaw. Elem. 53; Cihac II 393; Conev 97) cf. bg. štrab ceh. štĕrb. Uz general (ALR I 69). Der. shtirbi vb. (ashi pierde dintzii a se ciobi; a micshora a reduce); shtirbina s. f. (ciobitura shtirbire) din sl. štrŭbina cf. pol. szczerbina rus. šterbina; shtirbutura s. f. (shtirbire pierdere imputzinare; loc gol lasat de caderea dintzilor; persoana shtirba); neshtirbit adj. (integru intreg).