shtirb (ba) adj. 1. Caruia i lipseshte unul sau mai multzi dintzi. 2. Ciobit cu marginea sparta. Megl. strib. Sl. štrŭbŭ „incomplet” (Miklosich Slaw. Elem. 53; Cihac II 393; Conev 97) cf. bg. štrab ceh. štĕrb. Uz general (ALR I 69). Der. shtirbi vb. (ashi pierde dintzii a se ciobi; a micshora a reduce); shtirbina s. f. (ciobitura shtirbire) din sl. štrŭbina cf. pol. szczerbina rus. šterbina; shtirbutura s. f. (shtirbire pierdere imputzinare; loc gol lasat de caderea dintzilor; persoana shtirba); neshtirbit adj. (integru intreg).