SHTIRB A shtirbi e adj. 1. Caruia i lipseshte unul sau mai multzi dintzi. Uneori ridea intinzindushi buzele peste gurai shtirba. SADOVEANU M. C. 51. Un ucenic shtirb slabutz... intrase in goana in magazia cea lunga. CAMIL PETRESCU O. II 448. Pentro tzir de loc de shura Nu iau fata shtirban gura! JARNÍKBIRSEANU D. 436. ◊ Fig. Pieptene shtirb. ◊ (Substantivat) Toata fata Sare balta Numai shtirba Scoate limba. JARNÍKBIRSEANU 434. 2. (Despre obiecte mai ales despre vase) Care are buza sparta ciocnita caruia i lipseshte o bucatzica din margine. Minodora puse linga farimituri scafitza shtirba shi turna in ea citeva picaturi de lapte. SADOVEANU B. 32. Sarea era pusa intro ceashca de cafea shtirba. C. PETRESCU I. II 166. Oale spui?... Unai shtirba shialta goala; Nici o pricopseala nui! COSHBUC R. I 330. ◊ Fig. Din strada intrarea aceasta shtirba deschidea privelishtea unei curtzi adinci. GALAN B. I 23. Luna shtirba numai de vreun deget parea k fuge printre nourii minatzi de vint. La TDRG. 3. (Despre instrumente de taiat) Cu taishul tocit neascutzit cu partzi din taish desprinse cu shtirbituri. Topor shtirb.