STRÚNA strune s. f. 1. Fir elastic confectzionat din metal din par de animale etc. care se intinde pe unele instrumente muzicale shi produce prin vibrare sunete; coarda. ◊ Expr. A canta (sau a bate) cuiva in struna (sau in struna cuiva) = a fi de aceeashi parere cu cineva pentru ai cashtiga simpatia favoarea; a lingushi pe cineva. 2. Sfoara bine intinsa facuta din fire elastice shi rasucite destinata sa tzina intinsa panza fierastraului. ◊ Expr. (Adverbial) A merge struna = a merge foarte bine. ♦ Fir plastic sau metalic de care se leaga carligul unei unelte de pescuit. 3. Parte a fraului care inconjoara barbia calului shi se prinde de cele doua capete ale zabalei. ◊ Expr. A tzine (pe cineva) in struna = a infrana a tzine din scurt (pe cineva). 4. Compus: strunacocoshului = numele a doua plante erbacee cu frunzele ovale shi flori albe (Cerastium). Din sl. struna.

struna² sf [At: N. LEON MED. 148 / Pl: ~ne / E: nct] 1 (Reg) Panaritziu. 2 (Reg) Batatura¹ (6). 3 (Mun) Cicatrice care ramane dupa vaccinare. 4 (Mol; Buc) Boala (la oameni) nedefinita mai indeaproape.

struna¹ sf [At: PSALT. 308 / Pl: ~ne (reg) ~ni / E: vsl строуна] 1 Fir elastic confectzionat din metal din intestine de animale sau din alte materiale care intins pe o cutie de rezonantza produce prin vibrare sunete muzicale. Si: coarda¹ (1). 2 (Ie) Ai canta (sau ai bate invechit ai vorbi) cuiva in ~ ori a canta (sau a bate) in ~na cuiva Ashi exprima fatzish aprobarea pentru tot ceea ce spune sau ceea ce face cineva pentru ai fi pe plac shi pentru ai cashtiga astfel simpatia favoarea Si: a flata (2) a lingushi a maguli (ivr) a shutili (reg) miglasi (fam) a peria a pomada a tamaia. 3 (Ie) A zice din (sau pe o) ~ A canta la vioara sau la cobza. 4 (Fam) Ashi drege ~na Ashi drege glasul. 5 (Rar; ie) A face cuiva spatele ~ A bate zdravan pe cineva. 6 Sfoara intinsa din fire elastice shi rasucite cu rezistentza foarte mare. 7 (D. actziuni activitatzi; ie) A merge ~ A merge foarte bine perfect. 8 (Reg; ie) A pleca ~ A pleca grabit zorit. 9 Bucata de fir plastic sau metalic rezistenta shi ushoara stravezie subtzire care face legatura intre sfoara shi carligul unditzei Si: (reg) pleasna sfarc. 10 (Reg) Sfoara la diverse tipuri de plase de pescuit (mreaja crasnic etc.). 11 (Reg; pex) Sfoara a unditzei. 12 (Olt; pex) Unditza cu bratzul scurt shi cu mai multe carlige. 13 (Ivr) Coarda la arc. 14 (Gmt; inv; pan) Coarda la cerc. 15 Parte a fraului care inconjura barbia calului shi se prinde de cele doua capete ale zabalei Si: (reg) strunea (2) zabalutza. 16 (Ilv) A tzine (pe cineva) ~ A struni (7). 17 (Rar; ie) A pune ~ A potoli¹. 18 (Mun; pex) Zabala. 19 (Reg) Coarda (la ferastrau). 20 (Mol) Franghie care leaga partea de dinainte cu cea dinapoi a carului atunci cand aceasta nu are cruci Si: (reg) struneala (4). 21 (Reg) Parte a carului nedefinita mai indeaproape. 22 (Buc) Fir impletit roshu shi alb care il poarta fetele atarnat la gat la 1 sau 8 martie Vz martzishor. 23 (Ivr) Filiatzie (1). 24 (Ic) ~nacocoshului Mica planta erbacee cu o tulpina taratoare cu frunze ovale shi cu flori albe Si: (reg) cornutz² (1) iarbadesmida pashtelegainilor. 25 (Reg; ic) ~nagashtii Volbura.

STRÚNA strune s. f. 1. Fir elastic confectzionat din metal din intestine de animale etc. care se intinde pe unele instrumente muzicale shi produce prin vibrare sunete; coarda. ◊ Expr. A canta (sau a bate) cuiva in struna (sau in struna cuiva) = a fi de aceeashi parere cu cineva pentru ai cashtiga simpatia favoarea; a lingushi pe cineva. 2. Sfoara bine intinsa facuta din fire elastice shi rasucite destinata sa tzina intinsa panza ferastraului. ◊ Expr. (Adverbial) A merge struna = a merge foarte bine. ♦ Fir plastic sau metalic de care se leaga carligul unei unelte de pescuit. 3. Parte a fraului care inconjura barbia calului shi se prinde de cele doua capete ale zabalei. ◊ Expr. A tzine (pe cineva) in struna = a infrana a tzine din scurt (pe cineva). 4. Compus: strunacocoshului = numele a doua plante erbacee cu frunzele ovale shi flori albe (Cerastium). Din sl. struna.

STRÚNA strune s. f. 1. Fir elastic (din metal sau din intestine de animale) care intins pe o cutie de rezonantza vibreaza producind tonuri muzicale; coarda (1). Privighetoarea e mare artist shi cred car putea interpreta o melodie auzita pe strune. SADOVEANU O. VI 332. Scripcarul shi cobzarul ishi potriveau intruna strunele. BUJOR S.99. Saluta zdranganind din strune Batind cadentza din picior SHi cinta leganindushi capul Cobzarul. IOSIF V. 48. ◊ Fig. In odaie struna tacerii ramase atit de intinsa k multa vreme nimeni nu cuteza so atinga. DAN U. 103. Vintule nebunule De tziai rupe strunele. PAUNPINCIO P. 43. ◊ Expr. A cinta (sau a bate) cuiva in struna (sau in struna cuiva) = ai tzine cuiva partea a aproba tot ceea ce spune cineva pentru ai fi pe plac; a lingushi pe cineva. Intrun an se duce la Iashi cu cravata roshie pina la briu shi ne cinta in struna intraltul ne impiedica serbarea. GALAN Z. R. 13. Femeia a priceput slabiciunea barbatului shi totdeauna ia batut in struna. SEVASTOS N. 3. A intoarce struna sau a o intoarce pe alta struna = a schimba cintecul; fig. ashi schimba parerea atitudinea; a intoarce foaia (v. foaie). Mai arcushe fratzioare Ia intoarce struna Pentru dorul ce ne doare Sai mai zicem una! DESHLIU G. 17. (Glumetz) Ai face cuiva spatele struna = a bate zdravan. Suna binen cobza suna Sa nutzi fac spetele struna. ALECSANDRI P. A. 58. 2. Sfoara intinsa facuta din fire elastice shi rasucite. Eu imi ridic iarashi varga unditzei shi cercetez cele doua mushte artificiale ale strunei. SADOVEANU O. A. II 199. Spinu se zvirlise in picioare... bizuit in prajina shi in struna de treizeci de fire de coada de cal. id. N. F. 102. Descaleca arcashii... Trag strunele vibreaza sunind zbirnaitoare. ALECSANDRI P. III 224. ◊ (In legatura cu verbe de mishcare sugerind ideea de mers grabit fara ocoluri drept la tzinta) Napuca sashi ieie macar ramas bun de la copila ci pleca struna. SHEZ. VIII 71. ◊ Expr. (Despre actziuni activitatzi) A merge struna = a merge foarte bine a fi in ordine perfecta. E greu sa dai de capatii Dar daca dai merg struna toate. COSHBUC P. I 89. Treaba mergea struna; baietzii schimbau tabla in toate zilele shi simbata procitanie. CREANGA A. 4. Treaba mergea struna. NEGRUZZI S. I 343. 3. Parte a friului care se pune sub barbia calului shi se agatza de cele doua capete ale zabalei. Cai clabucitzi la strune shi zabale. DELAVRANCEA la TDRG. ◊ Expr. A tzine (pe cineva) in struna = a tzine de scurt (pe cineva) a infrina a stapini. Noua curte domneasca... era plina de o gloata posomorita care abia o tzinea in struna un shireag indesat de dorobantzi. ODOBESCU S. I 107. 4. Compus: strunacocoshului = nume dat la doua plante erbacee cu frunzele ovale shi florile albe (Cerastium).

STRÚNA ~e f. 1) pop. Fir elastic flexibil care fiind fixat la instrumentele muzicale (vioara pian etc.) produce oscilatzii acustice; coarda. ◊ A zice din ~ a canta la vioara (sau la cobza). A canta cuiva in ~ (sau in ~a cuiva) a sustzine pe cineva in actziunile lui; a tzine hangul. A o intoarce pe alta ~ a) ashi schimba atitudinea fatza de cineva devenind mai sever; b) a schimba vorba; c) ashi schimba parerea. Treaba merge (sau lucrurile merg) ~ treaba (sau lucrurile) se desfashoara foarte bine. 2) Parte a fraului care trece pe sub barbia calului. ◊ A tzine pe cineva in ~ a infrana pornirile cuiva; a tzine din scurt pe cineva. /<sl. struna

struna f. Mold. 1. coarda (de arc de instrument muzical): din strune scoate un cantec jalnic; 2. linie dreapta: in struna dreapta prin SHtefan ma cobor din Cezar Al.; 3. zabala la fraul calului; 4. fig. frau: gloata abia o tzinea in struna un shireag de dorobantzi OD.; 5. franghie ce leaga partea dinainte cu cea dinapoi a carului; 6. umflatura de jur imprejurul unghiei. [Slav. STRUNA coarda]. ║ adv. intins: treaba merge struna.

strúna f. pl. e (vsl. bg. sirb. struna struna coarda). Est. Coarda (fir intins care zbirniĭe la un instrument muzical funie care impinge sageata la arc care se rasuceshte shi tzine intinsa pinza ferastrauluĭ care tzine legat pe dedesupt un car slab sh. a.). A bate’n struna cuĭva (fig.) a cinta cum iĭ place aĭ vorbi pe plac. Linie (shir) de inrudire (vechĭ): a te scobori in struna dreapta din cineva. Mold. Munt. Un lantzishor care se pune la friŭ supt buza caluluĭ k sal tziĭ din scurt (sal struneshtĭ. V. zabalutza). Fig. A tzine’n struna a struni a infrina. Un fel de sugiŭ (sugel) fn prejuru unghiiĭ. Adv. A merge treaba struna a merge foarte bine (k pe ciripie).

strúna s. f. g.d. art. strúnei; pl. strúne

strúna s. f. g.d. art. strúnei; pl. strúne

STRÚNA s. 1. v. coarda. 2. (TEHN.) coarda sfoara. (~ ferastraului.) 3. v. cordar. 4. zabalutza. (~ la zabala capastrului.)

STRÚNA s. v. coarda.

STRUNA s. 1. (MUZ.) coarda. (~ a unei viori.) 2. (TEHN.) coarda sfoara. (~ a ferastraului.) 3. (TEHN.) cordar intinzator (reg.) aripa cheie incordator lemnush limba lopatzik pana rasucitoare sageata struneala sucitor. (~ la ferastrau.) 4. zabalutza. (~ la zabala capastrului.)

struna s. v. COARDA.

strúna (ne) s. f. 1. Coarda. 2. Botar zabalutza. 3. Flictena. Sl. (bg. sb.) struna (Cihac II 377; Miklosich Slaw. Elem. 46; Conev 73). Der. struni (var. instruni) vb. (a intinde o coarda; a intinde pinza ferastraului de mina; a acorda un instrument de coarde; a intinde arcul; a infrina calul; a subjuga a infrina); struneala s. f. (pana strunire).

strúna strúne s.f. (reg.) 1. panaritziu. 2. batatura (in talpa). 3. cicatrice ramasa dupa vaccinare. 4. nume de boala (la oameni).

a canta in struna expr. a se arata de aceeashi parere cu cineva pentru ai cashtiga simpatia; a lingushi (pe cineva).