STRÚNA strune s. f. 1. Fir elastic confectzionat din metal din par de animale etc. care se intinde pe unele instrumente muzicale shi produce prin vibrare sunete; coarda. ◊ Expr. A canta (sau a bate) cuiva in struna (sau in struna cuiva) = a fi de aceeashi parere cu cineva pentru ai cashtiga simpatia favoarea; a lingushi pe cineva. 2. Sfoara bine intinsa facuta din fire elastice shi rasucite destinata sa tzina intinsa panza fierastraului. ◊ Expr. (Adverbial) A merge struna = a merge foarte bine. ♦ Fir plastic sau metalic de care se leaga carligul unei unelte de pescuit. 3. Parte a fraului care inconjoara barbia calului shi se prinde de cele doua capete ale zabalei. ◊ Expr. A tzine (pe cineva) in struna = a infrana a tzine din scurt (pe cineva). 4. Compus: strunacocoshului = numele a doua plante erbacee cu frunzele ovale shi flori albe (Cerastium). Din sl. struna.