stricat² ~a a [At: DOSOFTEI PS. 29/17 / Pl: ~atzi ~e / E: strica] 1 (D. obiecte) Care shia pierdut total sau partzial calitatzile functzionalitatea etc. devenind necorespunzator sau neutilizabil prin uzare sau printro actziune violenta Si: degradat (20) deteriorat Vz avariat harbuit hodorogit hrentuit invechit paradit ponosit rablagit ros rupt² uzat. 2 (D. sisteme tehnice) Care nu (mai) functzioneaza normal Si: avariat² (1) defect (24) defectat² (3) deranjat² (2) dereglat² (rar) detracat (1) smintit² deteriorat². 3 (Rar; d. coaja semintzelor a oualor) Spart² (35). 4 (Ivp; d. constructzii) Daramat² (5). 5 (Ivp) Paraginit. 7^[1] (Inv; d. teritorii) Devastat² (1). 8 (D. materii organice in special d. hrana) Care sa degradat sub actziunea agentzilor externi Si: alterat² (3) (pop) imputzit Vz acrit descompus fermentat inacrit putred putrezit ranced rancezit sarbezit statut². 9 (Reg; d. vin) Falsificat (cu apa). 10 (D. aer) Incarcat de mirosuri grele neplacut Si: alterat² (2) viciat Vz statut. 11 (D. aer) Incarcat cu substantze nocive Si: poluat. 12 (Ivp; d. fiintze sau d. partzi ale corpului lor) Bolnav (2). 13 (Ivp; d. fiintze sau d. partzi ale corpului lor) Slabit (de batranetze de oboseala etc.). 14 (Spc) Lepros. 15 (D. organe functzii organice ale fiintzelor sau pex d. sanatate) Care nu functzioneaza normal Vz deranjat. 16 (Fig) Degenerat fizic. 17 (D. dintzi) Cariat² (1). 18 (Inv; d. fete) Dezvirginat². 19 (Pop; in superstitzii; d. vaci de lapte) Careia i sa luat mana prin vraji descantece. 20 (D. limba cuvinte forme lexicale etc.) Care se abate (intentzionat) de la forma intzelesul natura etc. normala Si: denaturat² (3) schimonosit schingiuit² scalciat stropshit deformat² (7). 21 (Rar; d. culori) SHters². 22 (D. oameni sau d. colectivitatzi umane) Care sa schimbat in rau din punct de vedere moral sau care este lipsit de corectitudine de moralitate Si: corupt² (6) decazut² (1) pervertit vicios (liv) libertin (rar) deshantzat² (1) (pop) deshucheat (3) (ivr) rushinat (inv) demoralizat² (1) spurcat (reg) teshmenit. 23 (Spc; mai ales d. femei) Care duce o viatza desfranata lasanduse dominata de patimi Si: pierdut depravat² desfranat² (7) destrabalat² (2) dezmatzat² (5) imoral (pop) parshiv. 24 (Rar; d. fapte actziuni procese in desfashurare) Deranjat² (7). 25 (D. relatzii de prietenie de dragoste etc.) Care a fost intrerupt Si: desfacut² (36) rupt². 25 (Ivp; ie) A fi ~ (cu cineva) A fi certat (cu cineva). 26 (Ivr; d. invoieli conventzii etc.) Anulat² (2).

STRICÁT² A stricatzi te adj. 1. (Despre obiecte unelte mecanisme) Care nu mai poate fi folosit fiind deteriorat defectat. ◊ Expr. Ai umbla (cuiva) gura k o moara stricata v. gura (I 3). 2. (Despre materii organice in special despre alimente) Alterat descompus. Mamaliga e cam stricata k ne lasa boierul cu porumbul pe cimp iarna nedijmuit. DUMITRIU N. 17. 3. (Despre injghebari constructzii) Darimat surpat naruit. Paserica paserea Mutatzi cuibu deacolea Caoi venintro sara bat TZii gasi cuibul stricat. SHEZ. I 12. A doua zi dimineatza sa sculat baietul shi vazind zidul stricat sa dus la tatuso plingind. ib. IV 171. 4. (Despre oameni shi partzi ale corpului lor) Bolnav; vatamat. Dintzi stricatzi. ▭ E un om cu mustatzile mari tzepoase cu un ochi stricat acoperit pe jumatate de albeatza. BOGZA TZ. 64. Ramasese cun shold stricat in lupta de la Toplitza. MIRONESCU S. A. 124. ◊ Fig. Nici ea nui pentru dta nici dta pentru dinsa; shar raminea un suflet stricat pe lume de tziar fi mila shi dtale. GANE N. III 37. Batate baditzo bata Inima mea cea stricata. JARNÍKBIRSEANU D. 262. ◊ Stricat de varsat = cu mici cicatrice rotunde pe obraz (in locurile unde pielea a fost atacata de varsatul negru); ciupit de varsat. Statusem intro zi de vorba... cun tatar voinic shi bine legat stricat de varsat. SADOVEANU P. M. 115. Serdarul i stricat de varsat k un ciur. ALECSANDRI T. 740. ♦ (Rar) Degenerat bicisnic pipernicit. Purtatzi nishte haine sucite pe nishte trupuri stricate in care ma indoiesc k este inima. NEGRUZZI S. I 245. 5. (Despre prietenie dragoste etc.) Desfacut rupt. Smotrul se sfirshi... cu prajituri cu ciocniri de paharutze pline cu vin cu ris cu galagie shi mai la urma de tot chiar cu vorbe intzepatoare shi cu prietenii stricate intre duduci. HOGASH H. 86. 6. (Despre persoane) Certat miniat suparat (cu cineva). SHi ce nadejde ai aice pentru tine Cind tu cu totzii eshti stricat SHi numai singur vinovat: Culege dar ceai semanat! DONICI F. 53. 7. (Despre persoane) Decazut moraliceshte corupt desfrinat depravat. Eu... is mare pacatos... Maaare!... S betziv shi stricat cum nu se mai pomeneshte in shapte sate. REBREANU I. 25. Aceasta femeie isterica stricata intilninduse la bal cu Soleanu i shi face declaratzie de iubire i se agatza de git. GHEREA ST. CR. I 276. ◊ (Substantivat) Merita un stricat k el sal plinga o fiintza gingasha shi distinsa k tine? REBREANU I. 112.

STRICÁT ~ta (~tzi ~te) 1) v. A STRICA shi A SE STRICA. 2) (despre persoane) Care este dezechilibrat psihic. /v. a (se) strica

stricat a. 1. vatamat: un dinte stricat; 2. putred; 3. fig. corupt: om stricat. ║ n. fapta de a strica: stricatul este lesne shi dresul greu AL.

stricát a adj. Vatamat deteriorat: o mashina stricata. Alterat putred cariat: lapte stricat poame stricate dintzĭ stricatzĭ. Fig. Corupt: om stricat.

STRICÁT adj. v. contrafacut falsificat mutilat schilod schilodit spalacit shters.

STRICÁT adj. adv. v. defectuos greshit incorect necorect prost rau.

STRICÁT adj. s. 1. v. deteriorat. 2. adj. v. ponosit. 3. adj. v. ruinat. 4. adj. v. avariat. 5. adj. v. defect. 6. adj. v. fortzat. 7. adj. v. alterat. 8. adj. v. alterat. 9. adj. v. cariat. 10. adj. (MED.) deranjat. (Are stomacul ~.) 11. adj. v. poluat. 12. adj. stalcit. 13. adj. corupt deformat. (Forme lexicale ~.) 14. adj. v. desfranat. 15. adj. s. depravat desfranat destrabalat dezmatzat imoral (pop.) curvar (inv.) preacurvar preacurvitor. (Un barbat ~.)

stricat adj. adv. v. DEFECTUOS. GRESHIT. INCORECT. NECORECT. PROST. RAU.

stricat adj. v. CONTRAFACUT. FALSIFICAT. MUTILAT. SCHILOD. SCHILODIT. SPALACIT. SHTERS.

STRICAT adj. s. 1. adj. degradat deteriorat invechit uzat (Mold.) hrentuit (fam.) hirbuit hodorogit paradit rablagit (fam. rar) rablarit. (Un obiect ~.) 2. adj. degradat deteriorat ponosit ros tocit uzat. (Haine ~.) 3. adj. darapanat degradat macinat paraginit prapadit ruinat (reg. shi fam.) paraduit (reg.) rantuit. (O casa ~.) 4. adj. avariat deteriorat. (Sistem tehnic ~.) 5. adj. defect defectat deranjat dereglat (rar) detracat smintit. (Un mecanism un ceas ~.) 6. adj. fortzat spart. (Incuietoare ~; lacat ~.) 7. adj. acrit acru alterat descompus fermentat imputzit inacrit (inv. shi pop.) searbad (reg.) mocnit sarbezit (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.) 8. adj. alterat descompus rinced. (Untura ~.) 9. adj. (MED.) cariat gaunos gaurit (inv. shi reg.) scorboroshit scorburos. (Masea ~.) 10. adj. (MED.) deranjat. (Are stomacul ~.) 11. adj. alterat poluat statut viciat. (Un aer ~.) 12. adj. deformat denaturat pocit schimonosit scilciat stilcit stropshit (fig.) schingiuit. (O pronuntzare ~ a cuvintelor.) 13. adj. corupt deformat. (Forme lexicale ~.) 14. adj. corupt decazut depravat desfrinat destrabalat dezmatzat imoral nerushinat pervertit vicios (livr.) libertin (rar) deshantzat (pop. shi fam.) parshiv (pop.) deshucheat (inv. shi reg.) rushinat (reg.) shucheat teshmenit (inv.) aselghicesc demoralizat spurcat. (O societate ~.) 15. adj. s. depravat desfrinat destrabalat dezmatzat imoral (pop.) curvar (inv.) preacurvar preacurvitor. (Un barbat ~.)

Stricat ≠ bun sanatos

stricat a stricatzi te adj. (d. oameni) 1. certat suparat. 2. corupt desfranat depravat.

a lepada (pe cineva) k pe o masea stricata expr. a se debarasa (de cineva sau ceva) fara parere de rau.

a tolocani k o moara stricata expr. a vorbi mult shi fara rost.

a vorbi k o moara hodorogita / k o moara stricata expr. a palavragi a turui a trancani intruna agasandui pe cei din jur.

moara neferecata / stricata expr. persoana guraliva.