STRICÁT² A stricatzi te adj. 1. (Despre obiecte unelte mecanisme) Care nu mai poate fi folosit fiind defect deteriorat. 2. (Despre materii organice indeosebi despre alimente) Alterat descompus; (despre aer) greu respirabil incarcat de substantze sau mirosuri neplacute nocive. 3. (Despre injghebari constructzii) Daramat surpat naruit. 4. (Pop.; despre oameni shi partzi ale corpului lor) Bolnav vatamat; p. ext. becisnic. ◊ Stricat de varsat = cu urme de varsat pe obraz. 5. (Despre relatzii de prietenie de dragoste etc.) Desfacut rupt. 6. (Despre oameni) Certat maniat suparat (cu cineva). 7. (Despre oameni; adesea substantivat) Decazut moraliceshte; corupt desfranat depravat. V. strica.