stangaci ~ce [At: BUDAIDELEANU LEX. / Pl: ~ ~ / E: stang + aci] 12 smf a (Om) care se foloseshte mai bine de mana stanga decat de cea dreapta Si: (ivr) stangaretz. 34 a av (Care este) lipsit de sigurantza de precizie sau de supletze in mishcari in exprimare in gandire etc. Si: greoi (3). 56 a av (Care este) lipsit de iscusintza de indemanare sau de pricepere de competentza etc. intro actziune Si: neajutorat neindemanatic nepriceput inabil (rar) neajustat (reg) natatol. 7 a (Fig; d. manifestari creatzii actziuni etc. ale oamenilor) Care demonstreaza lipsa de iscusintza de indemanare sau de pricepere etc. intro actziune. 8 a Care nu corespunde pentru un anumit scop Si: necorespunzator neizbutit nereushit nerealizat nesatisfacator. 9 a (Inv; fig; d. metode mijloace etc.) Incorect. 10 sm (Ivr) Liberal. corectata

STANGÁCI ~e (~i) 1) shi substantival Care se serveshte de obicei de mana stanga. 2) shi adverbial Care este lipsit de indemanare in ceea ce face; neindemanatic. 3) Care denota stangacie. /stang + suf. ~aci

STINGÁCI E stingaci e adj. 1. (Despre persoane; adesea substantivat) (Persoana) care lucreaza (scrie coase etc.) cu mina stinga in loc de cea dreapta. Foarte arareori se intilnesc shi oameni stingaci care secera cu stinga. PAMFILE A. R. 120. Dara turcii ce facea? Mina stingai dezlega SHi lui Gruia i placea K stingaci dinsul era. BIBICESCU P. P. 313. 2. (Despre oameni; in opozitzie cu indeminatic dibaci) Greoi in mishcari in exprimare in gindire etc.; neindeminatic nesigur; timid. Nam tzinut pas cu vioiciunea spiritului ei. Un fel de paralizie a inteligentzei shi mai cu seama a imaginatziei. Am inceput sa devin stingaci shi banal. IBRAILEANU A. 61. Radu era din firea lui stingaci. VLAHUTZA O. A. 111. In surtuce shi jachete croite nu pe masura lor erau foarte stingaci. NEGRUZZI S. I 105. ♦ (Despre actziunile sau realizarile oamenilor) Care denota neindeminare. Deslushi literele stingace scrise cu cerneala violeta. DUMITRIU V. L. 30. Sau imbratzishat... Imbratzishare stingace shi scurta de barbatzi. C. PETRESCU O. P. I 63. ◊ (Adverbial) Era scrisa stingaci pe hirtie de caiet shcolaresc. DUMITRIU V. L. 36. Iam raspuns stingaci shi fara de masura. Frumusetzea ei de miazazi ondulind in rochiai de horbota alba k intrun val de omat ma intimida shi ma descumpanea! GALACTION O. I 98. Rasuci stingaci intre degete tzigarea aprinsa. C. PETRESCU I. I 6.

stangaciu a. 1. cel ce se foloseshte de mana stanga (in loc de cea dreapta); 2. fig. neindemanatic.

stingácĭ ce adj. pl. tot asha (d. sting). Care face cu stinga ceĭa ce altziĭ fac de obiceĭ cu dreapta: a scrie cu stinga. Fig. Neindemanatic: stingacĭ in vorba in mishcarĭ. V. sinistru shi shuĭ 2.

stangáci adj. m. pl. stangáci; f. sg. shi pl. stangáce

stangáci adj. m. pl. stangáci; f. sg. shi pl. stangáce

stingaci

stangaciu ce; ci ce.

STANGÁCI adj. neajutorat neindemanatic nepriceput (livr.) inabil (rar) neajutat (reg.) natantol. (E tare ~ bietul baiat!)

STANGÁCI adj. v. necorespunzator neizbutit nerealizat nereushit nesatisfacator prost slab.

Stangaci ≠ abil dibaci iscusit priceput

STINGACI adj. neajutorat neindeminatic nepriceput (livr.) inabil (rar) neajutat (reg.) natantol. (E tare ~ bietul baiat!)

stingaci adj. v. NECORESPUNZATOR. NEIZBUTIT. NEREALIZAT. NEREUSHIT. NESATISFACATOR. PROST. SLAB.