STINGÁCI E stingaci e adj. 1. (Despre persoane; adesea substantivat) (Persoana) care lucreaza (scrie coase etc.) cu mina stinga in loc de cea dreapta. Foarte arareori se intilnesc shi oameni stingaci care secera cu stinga. PAMFILE A. R. 120. Dara turcii ce facea? Mina stingai dezlega SHi lui Gruia i placea K stingaci dinsul era. BIBICESCU P. P. 313. 2. (Despre oameni; in opozitzie cu indeminatic dibaci) Greoi in mishcari in exprimare in gindire etc.; neindeminatic nesigur; timid. Nam tzinut pas cu vioiciunea spiritului ei. Un fel de paralizie a inteligentzei shi mai cu seama a imaginatziei. Am inceput sa devin stingaci shi banal. IBRAILEANU A. 61. Radu era din firea lui stingaci. VLAHUTZA O. A. 111. In surtuce shi jachete croite nu pe masura lor erau foarte stingaci. NEGRUZZI S. I 105. ♦ (Despre actziunile sau realizarile oamenilor) Care denota neindeminare. Deslushi literele stingace scrise cu cerneala violeta. DUMITRIU V. L. 30. Sau imbratzishat... Imbratzishare stingace shi scurta de barbatzi. C. PETRESCU O. P. I 63. ◊ (Adverbial) Era scrisa stingaci pe hirtie de caiet shcolaresc. DUMITRIU V. L. 36. Iam raspuns stingaci shi fara de masura. Frumusetzea ei de miazazi ondulind in rochiai de horbota alba k intrun val de omat ma intimida shi ma descumpanea! GALACTION O. I 98. Rasuci stingaci intre degete tzigarea aprinsa. C. PETRESCU I. I 6.