timid ~a a [At: COSTINESCU / A shi: (inv) tim~ / Pl: ~izi ~e / E: fr timide lat timidus] 1 (D. persoane) Lipsit de indrazneala de curaj Si: rushinos sfios. 2 (D. persoane) Nesigur in pareri shi in actziuni. 3 (D. insushirile sau actziunile oamenilor) Care denota lipsa de indrazneala sfiala. 4 (D. insushirile sau actziunile oamenilor) Care denota nesigurantza. 5 (Fig) Incipient. 6 (Fig) Modest.

TIMÍD A timizi de adj. (Despre oameni) Lipsit de curaj de indrazneala de incredere in sine; nesigur in pareri shi in actziuni (v. sfios rushinos); (despre insushirile sau actziunile oamenilor) care dovedeshte o astfel de fire. Eram insa prea copil prea timid. GALACTION O. I 97. Ei se privesc cu... un zimbet de prietenie timida. CAMIL PETRESCU T. II 52. Se auzi deodata o timida bataie in usha. REBREANU R. I 242. Parea o chemare discreta un semn delicat timid abia intzeles. VLAHUTZA O. A. III 47. ◊ (Adverbial) Batrina... in loc sa plece timid shi simplu cum a intrat shia inscenat o ieshire teatrala. ANGHEL PR. 121. ♦ Fig. Delicat gingash plapind. Pe stratul mort subt ploile de toamna E o timida floare de april. CAZIMIR L. U. 86. Un cimp uriash rascolit spart cu gloduri arse presarat cu rotzi de tun cu arme... printre care cresc timide albastrele. SAHIA N. 15. Pl. shi: (f.) timizi (EMINESCU O. I 51).

TIMÍD A adj. Lipsit de indrazneala; lipsit de incredere in sine; sfios rushinos. ♦ (fig.) Delicat plapand. [Pl. izi ide. / < fr. timide cf. lat. timidus].

TIMÍD A I. adj. s. m. f. (om) lipsit de indrazneala de incredere in sine; sfios rushinos. II. adj. (fig.) modest (2). ◊ (adv.) cu timiditate. (< fr. timide lat. timidus)

TIMÍD ~ da (~ zi ~ de) 1) (despre persoane) Care manifesta lipsa de indrazneala; sfios; rushinos. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care denota lipsa de sigurantza shi curaj; fara sigurantza shi curaj. Protest ~. /<lat. timidus fr. timide

timid a. sfios.

*tímid a adj. (lat. timidus d. timére a se teme). Sfios. Adv. Cu sfiala. Fals timíd (dupa fr.).

timíd adj. m. pl. timízi; f. timída pl. timíde

timíd adj. m. pl. timízi; f. sg. timída pl. timíde

timid.

TIMÍD adj. rushinos sfiicios sfios (rar) sfielnic (reg.) obraznic obrazat pashin (inv.) sfietz. (Ce copil ~!)

TIMÍD adj. v. modest.

TIMID adj. rushinos sfiicios sfios (rar) sfielnic (reg.) obraznic obrazat pishin (inv.) sfietz. (Ce copil ~!)

timid adj. v. MODEST.

Timid ≠ dezghetzat