sfios ~oasa [At: FM (1838) 11/1 / V: (inv) sios / Pl: ~oshi ~oase / E: sfii + os] 12 av a (Intrun mod) care este lipsit de indrazneala de incredere in sine shi de ingamfare in modul de a se comporta Si: rushinos sfielnic (12) (rar) sfiicios (12) (inv) sfietz (12) (reg) obraznic (1) obrazat (1). 3 a (Fig) Lipsit de intensitate Si: sfielnic (3) (rar) sfiicios (3) (inv) sfietz (3). 4 sm Persoana care este lipsita de indrazneala de incredere in sine shi de ingamfare in modul de a se comporta Si: rushinos sfielnic (4) (rar) sfiicios (4) (inv) sfietz (4) (reg) obraznic obrazat. 5 a (D. manifesari ale oamenilor) Care exprima lipsa de indrazneala de incredere shi de ingamfare in modul de a se comporta Si: sfielnic (5) (rar) sfietz (5) sfiicios (5).

SFIÓS OÁSA sfioshi oase adj. (Despre persoane) Lipsit de indrazneala rezervat rushinos; sfiicios. O fetitza de patru ani cu ochii mari shi trasaturile drepte... se ascunsese sfioasa dupa gard. V. ROM. octombrie 1953 108. El e frumos shi tinerel dar e sfios Cind e cu fete Iar ele rid shi rid shirete SHi pe furish privesc la el. COSHBUC P. I 87. El zice shialearga spre fata sfioasa Cu chip purpurat. BOLINTINEANU O. 84. ◊ Fig. SHi fluturii sint mai sfioshi Cind zboaran zari albastre. GOGA P. 13. Speriat dintrun hatzish Pui sfios de caprioara A ieshit la luminish. TOPIRCEANU S. A. 23. Florile mici shi sfioase nushi mai indreptau ochii lor albashtri shi limpezi... spre vechiul shi credinciosul lor amant. HOGASH M. N. 96. ♦ (Despre manifestari ale oamenilor) Care denota timiditate nesigurantza teama. Toma avea ceva sfios in el k de fata. CAMIL PETRESCU O. I 60. [Tinarul] inainteaza spre mine cu pashi sfioshi. SAHIA U.R.S.S. 82. Ceea ce ma mihnea putzin erau shoaptele sfioase ale colegilor mei. DELAVRANCEA H. T. 176. ◊ Fig. SHin linishtea asfintzitului filfiire sfioasa de vint trecu prin ramuri. SADOVEANU O. I 316. ◊ (Adverbial) Am inceput a vorbi... sfios cu inconjururi. SADOVEANU E. 122. (Fig.) Cine na vazut cum ishi ridica fruntea rar shi sfios o floare albastra sau roshie. HOGASH M. N. 91.

SFIÓS¹ adv. Cu sfiala; fara indrazneala; timid. /a (se) sfii + suf. ~os

SFIÓS² ~oása (~óshi ~oáse) 1) (despre persoane) Care se sfieshte; lipsit de indrazneala; rushinos; timid. 2) (despre manifestari ale persoanelor) Care denota lipsa de indrazneala; cuprins de jena; timid; rushinos. Privire ~oasa. /a (se) sfii + suf. ~os

sfios a. plin de sfiala: sfios k o fata mare.

sfiós oása adj. (d. a se sfii). Care se sfieshte timid. Respectuos.

sios ~oasa a vz sfios

sfiós adj. m. pl. sfióshi; f. sfioása pl. sfioáse

sfiós adj. m. pl. sfióshi; f. sg. sfioása pl. sfioáse

SFIÓS adj. 1. rushinos sfiicios timid (rar) sfielnic (reg.) obraznic obrazat pashin (inv.) sfietz. (Ce copil ~!) 2. decent pudic rushinos. (Cu gesturi ~oase.)

SFIOS adj. 1. rushinos sfiicios timid (rar) sfielnic (reg.) obraznic obrazat pashin (inv.) sfietz. (Ce copil ~!) 2. decent pudic rushinos. (Cu gesturi ~.)

Sfios ≠ dezghetzat