DIBÁCI CE dibaci ce adj. Indemanatic abil priceput iscusit. Cf. sb. gibak.

dibaci ~ace a [At: OBLADUIREA 65/8 / V: (reg) dub~ / Pl: ~ / E: ns cf srb gibak] 1 (D. oameni) Care este priceput indemanatic iscusit. 2 (D. maini^[1]) Care face ceva cu indemanare cu iscusintza. 3 (D. oameni) Care este inventiv ingenios. 4 (Fig; d. oameni) Viclean. 5 (Pex; fig; d. oameni) Versat. corectata

DIBÁCI CE dibaci ce adj. Indemanatic abil priceput iscusit. Cf. scr. gibak.

DIBÁCI E dibaci e adj. (Despre persoane shi despre aptitudinile sau actziunile lor) Indeminatic abil iscusit. A dat shfoara in tzara k are grabnica trebuintza de un om in plina putere tzintash dibaci. POPA V. 7. Sigura de locul cucerit cu o asha dibace strategie imi scotea ceasornicul din buzunar marea ei pasiune il remonta in toate felurile imi aranja cu o minutzioasa fantezie mustatzile cravata shi parul. IBRAILEANU A. 18. In sfirshit auzind imparatul k este la un sat aproape un unchiash dibaci a trimis sal cheme. ISPIRESCU L. 1. Mintea sa cea femeiasca intotdauna aplecata spre vicleshug shi dibace in scornituri meshteshugite numaidecit i dete in gind ce sa faca. POPESCU B. III 83. ◊ Fig. Intradevar avind pana dibace mam indeletnicit uneori la petreceri cu asemenea jocuri. SADOVEANU Z. C. 163. ◊ (Adverbial) O tzeara intreaga scapata din robie numai prin inima viteaza shi prin sageata dibaci minata ale unui vinator iata desigur cea mai falnica izbinda cu care se poate mindri vinatoria. ODOBESCU S. III 81. Varianta: ghibáci e adj.

DIBÁCI ~e adj. (despre persoane shi despre manifestarile lor) Care vadeshte pricepere shi indemanare; indemanatic; abil; iscusit. /cf. sb. dibaci

dibácĭ (vest) shi ghibácĭ (est) ce adj. pl. tot asha (sirb. gibak vsl. gybakŭ flexibil infl. de dibuĭ). Indemanatic priceput. V. istetz.

dubáci ~áce a vz dibaci

GHIBÁCI E adj. v. dibaci.

dibaciu a. indemanatic iscusit. [De aceeash origina cu dibuitor].

ghibaciu a. Mold. V. dibaciu.

ghibácĭ V. dibacĭ.

dibáci adj. m. pl. dibáci; f. sg. shi pl. dibáce

dibáci adj. m. pl. dibáci; f. sg. shi pl. dibáce

dibaci

dibaciu ci ce.

DIBÁCI adj. 1. v. indemanatic. 2. v. inteligent.

DIBACI adj. 1. abil deshtept ingenios iscusit istetz indeminatic meshter priceput (pop.) mehenghi (inv. shi reg.) pricopsit (prin Transilv.) prinzaci (inv.) meshteshugaretz practic (fam. fig.) breaz. (Om ~.) 2. ager deshtept inteligent iscusit istetz indeminatic priceput (pop.) mintos (inv. si reg.) marghiol pricopsit (prin Transilv.) artut (Mold. shi Bucov.) hitru (Transilv.) ocosh shtram (inv.) scornaci (fig.) dezghetzat sprinten (fam. fig.) breaz. (O minte ~.)

Dibaci ≠ neiscusit nepriceput stangaci nedibaci

dibáci (dibáce) adj. 1. Iscusit indeminatic. 2. (Arg.) Frumos fain. Var. (Mold.) ghibaci. Sb. gibak „flexibil” din sl. gybati „a incovoia” (Cihac II 119; Tiktin; ByckGraur BL I 24) cu finala alterata prin analogie cu pl. SHi consoana initziala a fost alterata prin hiperurbanism considerinduse probabil var. ghibaci k fiind pronuntzare mold. Der. dibaci (var. ghibaci) vb. (a afla; a nimeri; Arg. a pune mina pe ashi insushi); dibacie s. f. (dexteritate iscusintza pricepere); nedibaci adj. (lipsit de dibacie). Cf. dibui (dupa Tiktin shi Scriban dibui a influentzat probabil formal pe dibaci).