DIBÁCI E dibaci e adj. (Despre persoane shi despre aptitudinile sau actziunile lor) Indeminatic abil iscusit. A dat shfoara in tzara k are grabnica trebuintza de un om in plina putere tzintash dibaci. POPA V. 7. Sigura de locul cucerit cu o asha dibace strategie imi scotea ceasornicul din buzunar marea ei pasiune il remonta in toate felurile imi aranja cu o minutzioasa fantezie mustatzile cravata shi parul. IBRAILEANU A. 18. In sfirshit auzind imparatul k este la un sat aproape un unchiash dibaci a trimis sal cheme. ISPIRESCU L. 1. Mintea sa cea femeiasca intotdauna aplecata spre vicleshug shi dibace in scornituri meshteshugite numaidecit i dete in gind ce sa faca. POPESCU B. III 83. ◊ Fig. Intradevar avind pana dibace mam indeletnicit uneori la petreceri cu asemenea jocuri. SADOVEANU Z. C. 163. ◊ (Adverbial) O tzeara intreaga scapata din robie numai prin inima viteaza shi prin sageata dibaci minata ale unui vinator iata desigur cea mai falnica izbinda cu care se poate mindri vinatoria. ODOBESCU S. III 81. Varianta: ghibáci e adj.