dibáci (dibáce) adj. 1. Iscusit indeminatic. 2. (Arg.) Frumos fain. Var. (Mold.) ghibaci. Sb. gibak „flexibil” din sl. gybati „a incovoia” (Cihac II 119; Tiktin; ByckGraur BL I 24) cu finala alterata prin analogie cu pl. SHi consoana initziala a fost alterata prin hiperurbanism considerinduse probabil var. ghibaci k fiind pronuntzare mold. Der. dibaci (var. ghibaci) vb. (a afla; a nimeri; Arg. a pune mina pe ashi insushi); dibacie s. f. (dexteritate iscusintza pricepere); nedibaci adj. (lipsit de dibacie). Cf. dibui (dupa Tiktin shi Scriban dibui a influentzat probabil formal pe dibaci).