spic [At: CORESI TETR. 24 / V: (reg) ~or shp~ shtic shtic (ivr) ~a sf / Pl: ~ice (irg) ~uri ~ici sm / E: ml spicum] 1 sn Inflorescentza specifica gramineelor alcatuita dintrun ax principal lung care se afla flori sesile sau scurt pedunculate care produc boabe. 2 sn (Reg; d. graminee; shif in ~uri; ila) In ~ Care are spic (1). 3 sn (Reg; pex; d. graminee; ial) Aflat in plina dezvoltare Si: inspicat. 4 sn (Reg; ial) Care are forma de spic (1). 5 sn (D. graminee; ilv) A da (in) ~ a face (ori ai da ashi da a scoate reg a ieshi a slobozi a tzipa) ~(ul) A inspica. 6 a (Rar) De culoare galbena k a spicului (1) de grau copt. 7 snp (Reg) Gunoaie care cad la vanturarea graului. 8 sn (Pan) Fascicul de raze. 9 sn Stilizare decorativa in forma de spic (1) frecventa in arta populara pe cusaturi tzesaturi etc. 10 sn (Pgn) Tip de inflorescentza in care florile sunt dispuse dea lungul unui ax mai mult sau mai putzin alungit. 11 sn (Bot; reg; ic) ~ul ierbii Brei (Mercurialis perennis). 12 sn (Bot; ic) ~icedematuri (Sorghum technicum). 13 sn (Bot; ic) ~ulvietzii Gladiola (Gladiolus gandavensis). 14 sn (Bot; rar) Levantzica (Lavandula angustifolia). 15 sn (Mun; Trs; prc) Spiculetz (3). 16 sn (Pop; pan) Varf de copac. 17 sn (Pop) Pisc² (1). 18 sn (Pop) Culme la acoperishul casei. 19 sn (Rar) Varf ascutzit la unele arme albe. 20 sn (Pop) Varful de alta culoare al firelor de lana de par de obicei mai lungi din blana unor animale. 21 sn (D. firul de lana sau de par din blana unor animale sau pex d. blana; ila) Cu ~ Inspicat. 22 sn (Reg) SHfichi². 23 sn (Reg; is) ~ul noptzii Miezul noptzii. 24 sn (Pop; adesea determinat prin „de zapada” „de ploaie”) Fulgi rari de zapada amestecatzi cu stropi rari de ploaie. 25 sn (Pop; pex) Lapovitza. 26 sn (Pop; pex) Inceput de ninsoare. 27 sn Asprime (a gerului a vantului etc.). 28 sn (Ast; inv; art.) Spica¹. 29 sn (Reg; ics) Dea ~u Dea nasturii.

SPIC spice s. n. 1. Tip de inflorescentza (caracteristica cerealelor) alcatuita din mai multe flori mici cu peduncul scurt dispuse pe o axa centrala. Parul ei balai k spicui. EFTIMIU I. 106. Parul rotunjit pe spate shi galben k spicul copt. DELAVRANCEA O. II 65. Privirile de farmec bete Mi leam intors catra pamint Iar spicele jucau in vint. COSHBUC P. I 176. ◊ Expr. A (i) da (unei semanaturi) spicul sau (despre semanaturi) a da in spic a face spic = a ajunge in faza de dezvoltare in care apare spicul; a inspica. Griul a dat in spic. ▭ Anverzit a crescut ia dat spicul k vrabia shi sa ales cu trei chile la pogon. DELAVRANCEA O. II 318. 2. Desen decorativ in forma de spic (1) (frecvent in arta populara pe cusaturi tzesaturi increstaturi in lemn oua incondeiate etc.). 3. Virful firelor de par mai lungi (shi de culoare mai deschisa) aflate in blana unor animale. Binear fi so mai pirleshti [coada] K sai faci mai negru spicul. CONTEMPORANUL I 688. 4. (In expr.) Spic de zapada (mai rar de ploaie) = (cu sens colectiv) fulgi rari de zapada amestecatzi cu stropi de ploaie. Suna vintul in pastaile celor doi salcimi desfrunzitzi ai morii shi stropea spic de zapada. SADOVEANU M. C. 158. Vremea sa zburlit pretimpuriu cu spic de zapada in ploaie. C. PETRESCU R. DR. 47. Fetzishoara lui Spuma laptelui... Neajunsa de soare De fulg de ninsoare SHi de spic de ploaie. TEODORESCU P. P. 92. 5. Virf de munte pisc. Sa ma sui pe muntzi de piatra Sami vaz mama sami vaz tata Sus pe spicu de Carpatzi Sa ma uit la ai mei fratzi. POP. ♦ Partea cea mai inalta a acoperishului casei. 6. Numele popular al unei stele foarte luminoase din constelatzia fecioarei. Pl. shi: spicuri (GALACTION O. I 147).

SPIC ~ce n. 1) Inflorescentza caracteristica gramineelor alcatuita din mai multe flori mici dispuse pe o axa centrala. * A da in ~ a incepe sa formeze spicul sa se apropie de maturizare. ~ de zapada fulg de zapada ratacit printre picaturile de ploaie. 2) Varf al firelor de par mai lungi din blana unor animale (avand shi o culoare mai deschisa sau mai inchisa decat a blanii). 3) Partea cea mai inalta a unui deal a unui munte sau a unui acoperish. /<lat. spicum

spic n. capatul superior al paiului granelor ce contzine grauntze: orzul a dat spic; k spicul graului balan: mustacioara lui spicul graului POP. [Lat. SPICUM].

spic n. pl. e (lat. spicum shi spica spic; it. spiga [spigo nume de planta] pv. espic espiga fr. épi sp. pg. espiga). Virfu paiuluĭ saŭ cotoruluĭ care contzine grauntele la graminee (la popushoĭ numaĭ florile): griu a dat spic spicu greu se apleaca. K spicu griuluĭ balan.

spic s. n. pl. spíce

spic s. n. pl. spíce

SPIC s. v. creasta creshtet culme pisc varf.

spic s. v. CREASTA. CRESHTET. CULME. PISC. VIRF.

spic (ce) s. n. 1. Inflorescentza a plantelor graminee. 2. Virf pisc parte inalta. Mr. schic megl. spic. Lat. spῑcum (Pushcariu 1617; REW 8148) cf. it. spigo prov. espic fr. épi sp. espiga. Der. spicui vb. (a face spice; a aduna spice; a extrage a culege); spicuitor s. m. (persoana care spicuieshte); inspica vb. refl. (a da in spic; a creshte plantele; ai da mustatza; a i se face parul maciuca).

spic de grau v. manioasa.