SPIC spice s. n. 1. Inflorescentza caracteristica plantelor graminee alcatuita din mai multe flori mici cu peduncul scurt dispuse pe o axa centrala lunga. ◊ Expr. A da in spic sau ai da spicul a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate a ajunge in faza de dezvoltare in care apare spicul (1); a inspica. 2. Stilizare decorativa in forma de spic (1) frecventa in arta populara pe cusaturi tzesaturi etc. 3. Varful firelor de par mai lungi (shi de alta culoare) din blana unor animale. 4. (In sintagma) Spic de zapada (sau rar de ploaie) = fulgi mari de zapada amestecatzi cu stropi de ploaie care cad pe pamant. 5. (Pop.) Varf de munte; pisc. ♦ Partea cea mai inalta a acoperishului casei. [Pl. shi: spicuri] Lat. spicum.