Definitzia cu ID-ul 508474:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

spic (ce) s. n. 1. Inflorescentza a plantelor graminee. 2. Virf pisc parte inalta. Mr. schic megl. spic. Lat. spῑcum (Pushcariu 1617; REW 8148) cf. it. spigo prov. espic fr. épi sp. espiga. Der. spicui vb. (a face spice; a aduna spice; a extrage a culege); spicuitor s. m. (persoana care spicuieshte); inspica vb. refl. (a da in spic; a creshte plantele; ai da mustatza; a i se face parul maciuca).