shovaire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: shovai¹] 12 SHovaiala (1 6). 3 (Fig) Fluctuatzie. 4 (Ilav) Fara ~ Cu fermitate (1) Si: darz neclintit.

SHOVAÍRE shovairi s. f. Faptul de a shovai; indoiala nehotarire ezitare. O singura shovaire se pare cam avut shi eu shi calul cel roib shi soldatul care mina. SADOVEANU O. VIII 169. Dupa o lunga shovaire aproba atacul gazetei. CAMIL PETRESCU N. 133. Dupa o scurta shovaire invatzatorul se crezu dator sa incunoshtintzeze pe oaspele sau k domnii... nu vor fi prea incintatzi cind vor afla despre vizita aceasta. REBREANU R. I 94. ◊ Loc. adv. Fara shovaire = fara ezitare; neclintit hotarit dirz. Marinarii trebuie sa fie ascultatori shi sa indeplineasca fara shovaire poruncile. CAMIL PETRESCU T. II 181. Nu uita k eu Mam luptat in lume fara shovaire. MACEDONSKI O. I 113.

SHOVAÍRE ~i f. v. A SHOVAI. ◊ Fara ~ fara ezitare; cu fermitate. /v. a shovai

shovaire f. nesigurantza ezitatziune.

shovaíre f. Actziunea de a shovai.

shovaíre s. f. g.d. art. shovaírii; pl. shovaíri

shovaíre s. f. g.d. art. shovaírii; pl. shovaíri

SHOVAÍRE s. 1. v. nesigurantza. 2. v. ezitare. 3. dubiu v. indoiala.

SHOVAIRE s. 1. ezitare nehotarire nesigurantza shovaiala. (~ cuiva la mers.) 2. codeala codire ezitare fluctuatzie indoiala nehotarire pregetare shovaiala (livr.) indecizie (pop.) preget (fig.) oscilare oscilatzie. (~ lui era justificata.) 3. dubiu incertitudine indoiala neincredere nesigurantza rezerva scepticism shovaiala (astazi rar) necredintza (inv.) aporie indointza. (Domnea o stare de ~.)