SHOVAÍRE shovairi s. f. Faptul de a shovai; indoiala nehotarire ezitare. O singura shovaire se pare cam avut shi eu shi calul cel roib shi soldatul care mina. SADOVEANU O. VIII 169. Dupa o lunga shovaire aproba atacul gazetei. CAMIL PETRESCU N. 133. Dupa o scurta shovaire invatzatorul se crezu dator sa incunoshtintzeze pe oaspele sau k domnii... nu vor fi prea incintatzi cind vor afla despre vizita aceasta. REBREANU R. I 94. ◊ Loc. adv. Fara shovaire = fara ezitare; neclintit hotarit dirz. Marinarii trebuie sa fie ascultatori shi sa indeplineasca fara shovaire poruncile. CAMIL PETRESCU T. II 181. Nu uita k eu Mam luptat in lume fara shovaire. MACEDONSKI O. I 113.