SFIÁLA (2) sfieli s. f. 1. Lipsa de incredere in sine timiditate lipsa de indrazneala; sentiment de rushine de jena fatza de cineva sau de ceva teama sfiiciune. 2. Atitudine sau purtare sfioasa. [Pr.: sfia. Var.: (reg.) saiála s. f.] Sfii + suf. eala.

sfiala sf [At: M. COSTIN O. 99 / P: sfia~ / V: (irg) siala (inv) sai~ (reg) sfei~ fiala / Pl: sfieli / E: sfii + eala] 1 Stare shi senzatzie de a nu se simtzi in largul sau sau sentiment de retzinere (provocate de absentza indraznelii a increderii in sine a ingamfarii sau de teama etc.) fatza de ceva sau de cineva (mai ales fatza de o persoana care se impune prin varsta prin prestigiu prin functzie etc.) Si: jena rushine¹ stinghereala stingherire stanjeneala stanjenire (pop) rushinare (irg) rushintza (inv) stidintza stidire (ivr) stideala sfiiciune (1) (rar) sfioshenie (1) sfiire (1) (inv) sfiintza (1). 2 Atitudine shi comportare generate de starea de senzatzia sau de sentimentul de sfiala (1) Si: sfiiciune (2) (rar) sfioshenie (2) sfiire (2) (inv) sfiintza (2). 3 (Ilav) Cu ~ In mod temator. 45 (Iljv) Fara (de sau nici o de nici o) ~ (In mod) curajos (1). 67 (Ial) (In mod) nerushinat. 8 (Reg; ilv) Ai fi (cuiva) ~ A se sfii .

SFIÁLA sfieli s. f. Atitudine shi purtare sfioasa lipsa de incredere in sine timiditate lipsa de indrazneala; sentiment de rushine de jena fatza de cineva sau de ceva teama sfiiciune. [Pr.: sfia. Var.: (reg.) saiála s. f.] Sfii + suf. eala.

SFIÁLA sfieli s. f. Timiditate jena rushine teama; lipsa de indrazneala. Deodata il cuprinse o sfiala k in fatza unui moment hotaritor. BART E. 186. Tinerele sau ashezat indata la masa; dar AbuHasan vazind k nu pun nimican gura de sfiala lea dat el la fiecaren taler. CARAGIALE P. 141. Radicate mosh Ioane shi spune fara sfiala ce durere ai. CREANGA A. 157. ◊ Fig. Luna SHia pogorit sfiala prin fereastra. TOPIRCEANU P. 73. Variante: (astazi rar) siála (I. IONESCU M. 643) siiála (C. PETRESCU R. DR. 124 s. f.

SFIÁLA ~éli f. 1) Caracter sfios; timiditate. 2) Comportament sfios; timiditate. [G.D. sfielii; Sil. sfia] /a (se) sfii + suf. ~eala

sfiala f. lipsa de incredere in sine timiditate. [V. sfiì].

sfiála (pron. sfiĭála) f. pl. iĭelĭ. Sentimentu celuĭ ce se sfieshte respect. Neincredere timiditate. In est shi siĭala. Vechĭ siĭala.

SAIÁLA s. f. v. sfiala.

saiala sf vz sfiala

sfeiala sf vz sfiala

siala sf vz sfiala

SIÁLA s. f. v. sfiala.

siala f. Mold. sfiala: intra cu siala pe usha AL. [V. siì].

siála V. sfiala.

siĭála V. silesc.

sfiála (sfia) s. f. g.d. art. sfiélii; (manifestari) pl. sfiéli

sfiála s. f. (sil. sfia) g.d. art. sfiélii; (manifestari) pl. sfiéli

sfiala

sfiala ieli.

SFIÁLA s. 1. v. jena. 2. v. timiditate. 3. v. bunacuviintza.

SFIALA s. 1. jena rushine sfiiciune stinghereala stinjeneala stinjenire (pop.) rushinare (inv. shi reg.) rushintza (inv.) stideala stidintza stidire. (Un sentiment de ~.) 2. rushine sfiiciune timiditate (rar) sfiire sfioshenie (inv.) sfiintza. (~ unui copil.) 3. decentza jena maniera pudoare rushine bunacuviintza (rar) pudicitate (latinism rar) pudicitzie. (Nu are nici un pic de ~.)

Sfiala ≠ indrazneala

siála s.f. (reg.) sfiala.