sfiala sf [At: M. COSTIN O. 99 / P: sfia~ / V: (irg) siala (inv) sai~ (reg) sfei~ fiala / Pl: sfieli / E: sfii + eala] 1 Stare shi senzatzie de a nu se simtzi in largul sau sau sentiment de retzinere (provocate de absentza indraznelii a increderii in sine a ingamfarii sau de teama etc.) fatza de ceva sau de cineva (mai ales fatza de o persoana care se impune prin varsta prin prestigiu prin functzie etc.) Si: jena rushine¹ stinghereala stingherire stanjeneala stanjenire (pop) rushinare (irg) rushintza (inv) stidintza stidire (ivr) stideala sfiiciune (1) (rar) sfioshenie (1) sfiire (1) (inv) sfiintza (1). 2 Atitudine shi comportare generate de starea de senzatzia sau de sentimentul de sfiala (1) Si: sfiiciune (2) (rar) sfioshenie (2) sfiire (2) (inv) sfiintza (2). 3 (Ilav) Cu ~ In mod temator. 45 (Iljv) Fara (de sau nici o de nici o) ~ (In mod) curajos (1). 67 (Ial) (In mod) nerushinat. 8 (Reg; ilv) Ai fi (cuiva) ~ A se sfii .