SFIICIÚNE sfiiciuni s. f. (Rar) 1. Caracter fel de a fi timid rushinos sfios. 2. Atitudine comportare lipsita de indrazneala. [Pr.: sfii] Sfii + suf. ciune.

sfiiciune sf [At: EMINESCU O. I 80 / P: sfii~ / Pl: (rar) ~ni / E: sfii + iciune] 12 (Inv) Sfiala (12). 3 (Inv; ila) Cu ~ In mod temator. 4 (Rar) Persoana sfioasa.

SFIICIÚNE sfiiciuni s. f. Caracter fel de a fi timid rushinos sfios; atitudine comportare lipsita de indrazneala; sfiala. [Pr.: sfii] Sfii + suf. ciune.

SFIICIÚNE sfiiciuni s. f. Atitudine sfioasa; sfiala. Cu oarecare sfiiciune Gheorghe Dima a incercat sa intre in vorba cu un unchiesh negricios. GALAN Z. R. 31. [Coshbuc] zugraveshte iubirea... altora. SHi aceasta nu din cauza sfiiciunii poetul numai sfios nu e. GHEREA ST. CR. III 120. Atunci de sfiiciune miiese singelen obraz. EMINESCU O. I 80. ♦ (Rar) Persoana sfioasa. Jupinitza Marushca a lui Hudici e un fel de sfiiciune balaie. SADOVEANU F. J. 302.

sfiiciune f. sfiala: de sfiiciune ’mi iese sangele ’n obraz EM.

sfiicĭúne f. (d. sfiicios). Sfiala.

sfiiciúne (rar) (sfii) s. f. g.d. art. sfiiciúnii; (manifestari) pl. sfiiciúni

sfiiciúne s. f. (sil. sfii) g.d. art. sfiiciúnii; (manifestari) pl. sfiiciúni

SFIICIÚNE s. 1. v. jena. 2. v. rushine.

SFIICIUNE s. 1. jena rushine sfiala stinghereala stinjeneala stinjenire (pop.) rushinare (inv. shi reg.) rushintza (inv.) stideala stidintza stidire. (Un sentiment de ~.) 2. rushine sfiala timiditate (rar) sfiire sfioshenie (inv.) sfiintza. (~ unui copil.)