SCÚLA scule s. f. 1. Piesa folosita pentru prelucrarea unor materiale solide in scopul schimbarii formei a dimensiunilor shi a proprietatzii acestora; unealta instrument. ♦ Parte activa a unei scule (1) care actzioneaza nemijlocit asupra materialului de prelucrat. Panza de otzel constituie scula fierastraului. ♦ Fig. Persoana actziune fapt de care se serveshte cineva pentru atingerea unui scop; instrument. 2. (inv.; la pl.) Obiecte de pretz; giuvaere bijuterii. Et. nec.

scula sf [At: PO 4/28 / Pl: ~le / E: ns cf scul] 1 (Ivp; de obicei lpl) Obiect de mare valoare (facut dintrun metal pretzios) (cu pietre scumpe). 2 (Spc) Bijuterie (1). 3 (Irg; euf) Organ genital masculin (la oameni sau la animale). 4 (Reg; d. persoane in varsta; ie) A pune ~lele in cui A avea puterile slabite. 5 (Inv; lpl) Veshminte scumpe shi obiecte pretzioase folosite la serviciile religioase. 6 Piesa folosita pentru prelucrarea unor materiale solide in scopul schimbarii formei a dimensiunilor shi a proprietatzii acestora Si: instrument unealta ustensila (reg) sculeatza. 7 (Lpl; de obicei cu determinari) Totalitate a instrumentelor shi a obiectelor care servesc cuiva pentru practicarea unei anumite indeletniciri. 8 (Prc) Partea activa cu care actzioneaza o scula (6) asupra materialului sau a piesei de prelucrat. 9 (Fig) Persoana actziune fapt de care se serveshte cineva pentru a atinge un anumit scop Si: instrument. 10 (Fam) Arma (de lupta). 11 (Ivp; lpl) Obiecte (casnice). 12 (Ivp; lpl) TZesaturi cusaturi etc. care formeaza zestrea unei familii. 13 (Reg; ils) ~ de vaduva Lucru vechi (shi uzat).

SCÚLA scule s. f. 1. Piesa folosita pentru prelucrarea unor materiale solide in scopul schimbarii formei a dimensiunilor shi a proprietatzii acestora; unealta instrument. ♦ Parte activa a unei scule (1) care actzioneaza nemijlocit asupra materialului de prelucrat. Panza de otzel constituie scula ferastraului. ♦ Fig. Persoana actziune fapt de care se serveshte cineva pentru atingerea unui scop; instrument. 2. (Inv.; la pl.) Obiecte de pretz; giuvaere bijuterii. Et. nec.

SCÚLA scule s. f. 1. Unealta; instrument. Cind a pornit radvanul cu mireasa... vioara lui Mura... nu mai era scula de lemn ci inima zbuciumata. GALACTION O. I 74. Voi arata... cari sint... sculele de cari se serveshte poporul nostru pentru a pescui in aceste ape. ANTIPA P. 81. Sculele... ce slujesc in lemnaria propriuzisa sint: barda... briceagul... ciocanul... cleshtele. PAMFILE I. C. 115. ♦ Fig. Persoana sau lucru de care se foloseshte cineva pentru a savirshi o fapta (de obicei necinstita). Oboseala nu ma ucis na vrut sa fie o scula in slujba dracului care imi vrea moartea. VISSARION B. 229. ♦ Partea activa cu care actzioneaza o unealta. Pinza de otzel constituie scula ferastraului. 2. (Invechit shi arhaizant mai ales la pl.) Lucru de pretz giuvaer bijuterie. Fura ucishi in cazne dupa ce spusesera unde aveau ascunshi banii shi sculele de pretz. CAMIL PETRESCU O. II 292. Catiri cu saci de bani intregi bazare Dearginturi scule repedencarcate... Se duc spre muntzi. IOSIF P. 26. Multe averi shi case mari sau ridicat in Bucureshti dupa ciuma lui Caragea din sculele shi banii bietzilor bolnavi. GHICA S. 32. ♦ Fig. Persoana care se deosebeshte de ceilaltzi prin ceva in bine sau (ironic) in rau. V. poama. Maicamea cum il vazu se uita la dinsul lung shi cercetator... Bine frate da ce pacates cu dta? intreba iarashi maicamea pe tatamio; da scula asta unde o mai gasishi? HOGASH DR. II 151. Omul e tot aceeashi scula SHi... experientza cea cishtigat e nula! MACEDONSKI O. I 260. Sint satula Deasha scula. PANN P. V. II 108.

SCÚLA ~e f. 1) mai ales la pl. Obiect fabricat shi actzionat manual in vederea executarii unei operatzii de munca; unealta; instrument. 2) Parte activa a unei mashiniunelte care vine in contact direct cu materialul ce se prelucreaza. 3) fig. Persoana care se distinge prin ceva (in bine sau in rau). Buna ~ mai eshti!. [G.D. sculei] /Orig. nec.

scula f. 1. unealta: scule pentru meseriashi; 2. podoaba de pietre scumpe: scule shi bani; 3. fam. persoana distinsa in bine sau in rau; o scula de om. [Origina necunoscuta (gr. mod. SKULA insemneaza scul jurubitza)].

scúla f. pl. e (ngr. skúla furca de tors). Vechĭ. Giuvaier breloc. Azĭ. Unealta instrument: sculele zidaruluĭ Fig. Iron. Podoaba tacim pramatie om cu defect: ce mai scula shi betzivanu cela!

scúla s. f. g.d. art. scúlei; pl. scúle

scúla s. f. g.d. art. scúlei; pl. scúle

SCÚLA s. v. instrument.

SCÚLA s. v. arma bijuterie categorie fel gen giuvaer odor podoaba soi specie spetza tip.

SCULA s. instrument unealta ustensila (inv. shi reg.) sarsam (reg.) sculeatza (Mold. Bucov. shi Ban.) halat (inv.) cinie dichis. (~ pentru dulgherie.)

scula s. v. ARMA. BIJUTERIE. CATEGORIE. FEL. GEN. GIUVAER. ODOR. PODOABA. SOI. SPECIE. SPETZA. TIP.

scule s. pl. v. ODOARE.

scúla (le) s. f. 1. Bijuterie giuvaier. 2. (Pl.) Lucruri obiecte catrafuse. 3. Instrument unealta ustensila. 4. Organ sexual masculin. Origine incerta. Pare a fi ngr. σϰόλη „festiv” cf. ngr. σϰουλαρίϰι „cercei”. Legatura cu gr. σϰῦλον eol. *σϰύλλον „deposedare” (Diculescu Elementele 469) sau cu scul (Scriban) nu este convingatoare.

scula scule s. f. 1. (intl.) unealta sau instrument folosit de un spargator. 2. cutzit shish. 3. penis. 4. aparat electronic audiovizual.

a se da mare scula de bascula expr. v. a se da mare.

ashi sui sculele in pod expr. (glum.) a ramane impotent.

mare scula (de/pe bascula) expr. (peior. d. oameni) grozav teribil formidabil.