SCÚLA scule s. f. 1. Unealta; instrument. Cind a pornit radvanul cu mireasa... vioara lui Mura... nu mai era scula de lemn ci inima zbuciumata. GALACTION O. I 74. Voi arata... cari sint... sculele de cari se serveshte poporul nostru pentru a pescui in aceste ape. ANTIPA P. 81. Sculele... ce slujesc in lemnaria propriuzisa sint: barda... briceagul... ciocanul... cleshtele. PAMFILE I. C. 115. ♦ Fig. Persoana sau lucru de care se foloseshte cineva pentru a savirshi o fapta (de obicei necinstita). Oboseala nu ma ucis na vrut sa fie o scula in slujba dracului care imi vrea moartea. VISSARION B. 229. ♦ Partea activa cu care actzioneaza o unealta. Pinza de otzel constituie scula ferastraului. 2. (Invechit shi arhaizant mai ales la pl.) Lucru de pretz giuvaer bijuterie. Fura ucishi in cazne dupa ce spusesera unde aveau ascunshi banii shi sculele de pretz. CAMIL PETRESCU O. II 292. Catiri cu saci de bani intregi bazare Dearginturi scule repedencarcate... Se duc spre muntzi. IOSIF P. 26. Multe averi shi case mari sau ridicat in Bucureshti dupa ciuma lui Caragea din sculele shi banii bietzilor bolnavi. GHICA S. 32. ♦ Fig. Persoana care se deosebeshte de ceilaltzi prin ceva in bine sau (ironic) in rau. V. poama. Maicamea cum il vazu se uita la dinsul lung shi cercetator... Bine frate da ce pacates cu dta? intreba iarashi maicamea pe tatamio; da scula asta unde o mai gasishi? HOGASH DR. II 151. Omul e tot aceeashi scula SHi... experientza cea cishtigat e nula! MACEDONSKI O. I 260. Sint satula Deasha scula. PANN P. V. II 108.