scúla (le) s. f. 1. Bijuterie giuvaier. 2. (Pl.) Lucruri obiecte catrafuse. 3. Instrument unealta ustensila. 4. Organ sexual masculin. Origine incerta. Pare a fi ngr. σϰόλη „festiv” cf. ngr. σϰουλαρίϰι „cercei”. Legatura cu gr. σϰῦλον eol. *σϰύλλον „deposedare” (Diculescu Elementele 469) sau cu scul (Scriban) nu este convingatoare.