GIUVAIÉR giuvaiere s. n. Obiect de podoaba facut (cu arta) din metal pretzios (shi pietre scumpe); bijuterie. ♦ Fig. Obiect de mare valoare (artistica); persoana cu deosebite calitatzi. [Pl. shi: giuvaieruri. Var.: juvaiér s. n.] Din tc. cevahir (pl. lui cevher).

giuvaier sn [At: NEGRUZZI S. III 421 / V: ju~ / Pl: ~e ~uri / E: tc ğevahir] 1 Obiect de podoaba facut (cu arta) din metal pretzios (shi pietre scumpe) Si: bijuterie. 2 (Fig) Obiect de mare valoare artistica. 3 (Fig) Persoana cu calitatzi exceptzionale.

GIUVAIÉR giuvaiere s. n. Obiect de podoaba facut (cu arta) din metal pretzios (shi pietre scumpe); bijuterie. ♦ Fig. Obiect de mare valoare (artistica); persoana cu deosebite calitatzi. [Pl. shi: giuvaieruri Var.: juvaiér s. n.] Din tc. cevahir (pl. lui cevher).

GIUVAIÉR ~e n. 1) Obiect confectzionat din metale pretzioase shi pietre scumpe folosit k podoaba; bijuterie. 2) fig. Obiect de mare valoare artistica; podoaba. [Pl. shi giuvaieruri] /<turc. cevahir

gĭuvaĭér n. pl. urĭ shi e (turc. ğeavahir d. ar. ğevahir pl. d. ğevher gĭuvaĭer gema; ngr. tzovaéri íri tzevaéri alb. ğevahir bg. sirb. ğevaír. Cp. shi cu sp. aljofar d. ar. alğauhar gĭuvaĭer). Bijuterie ornament de metal pretzios shi geme purtat maĭ ales de femeĭ. Fig. (iron. orĭ serios). Om de valoare om plin de calitatzĭ: un gĭuvaĭer de om! SHi juvaĭer (Mold. nord). V. tefaric.

juvaer sn vz giuvaer

GIUVAÉR giuvaere s. n. Podoaba pretzioasa lucrata din metal shi pietre scumpe; bijuterie. Iubirea noastra cum a fost Nu shtie nimeni pe de rost Doar rare regasiri in minte K giuvaere in morminte. BENIUC V. 68. ◊ Fig. (Despre un lucru sau o persoana; uneori urmat de determinari introduse prin prep. «de») Fata ei era ashezata intzeleapta shi duioasa un adevarat giuvaer de femeie. SLAVICI O. II 79. Ma bate gindurile sa mai aminam nunta. Fie shi asha. Nu ma impotrivesc. Eu insa te sfatuiesc sa nu perzi din mina un giuvaer k acesta. ISPIRESCU L. 291. Pl. shi: giuvaeruri (DUMITRIU N. 108). Varianta: juvaér juvaeruri (EMINESCU O. I 43 ALECSANDRI T. 752) s. n.

JUVAÉR s. n. v. giuvaer.

GIUVAÉR giuvaere s. n. Bijuterie. [Pl. shi: giuvaeruri. Var.: juvaér s. n.] Tc. cevahir (pl. lui cevher).

JUVAÉR s. n. v. GIUVAER. Bijuterie. [Var.: juvaér s. n.] Tc. cevahir (pl. lui cevher). [DLRM]

giuvaer n. 1. podoaba de pietre scumpe: daca ai giuvaeruri trebue sa le aratzi AL. 2. fig. comoara scula (shi ironic): un giuvaer de ginere k acesta ISP. [Turc. DJEVAHIR].

juvaer n. V. giuvaer: un juvaer de flacau CR.

juvaĭér V. gĭuvaĭer.

giuvaiér (giu) s. n. pl. giuvaiére

giuvaiér s. n. (sil. giu) pl. giuvaiére

giuvaer pl. giuvaere

giuvaer aere.

GIUVAIÉR s. v. bijuterie.

GIUVAER s. bijuterie odor podoaba (inv. shi pop.) giuvaerica (pop.) scula (inv.) left (turcism inv.) tefaric. (Inele de aur shi alte ~uri.)

giuvaér (re) s. n. Bijuterie podoaba. Var. juvaer. Mr. giuvair megl. giavaier. Tc. cevahir „diamant” (SHeineanu II 190; Lokotsch 694) cf. ngr. τσοβαέρι alb. ğevaher (Meyer 81) bg. dževair. Der. giuvaerica s. f. (bijuterie podoaba) din ngr. τσοβαεριϰά se foloseshte mai ales la pl.; giuvaiergiu s. m. (bijutier) din tc. cevahirci.