GIUVAÉR giuvaere s. n. Podoaba pretzioasa lucrata din metal shi pietre scumpe; bijuterie. Iubirea noastra cum a fost Nu shtie nimeni pe de rost Doar rare regasiri in minte K giuvaere in morminte. BENIUC V. 68. ◊ Fig. (Despre un lucru sau o persoana; uneori urmat de determinari introduse prin prep. «de») Fata ei era ashezata intzeleapta shi duioasa un adevarat giuvaer de femeie. SLAVICI O. II 79. Ma bate gindurile sa mai aminam nunta. Fie shi asha. Nu ma impotrivesc. Eu insa te sfatuiesc sa nu perzi din mina un giuvaer k acesta. ISPIRESCU L. 291. Pl. shi: giuvaeruri (DUMITRIU N. 108). Varianta: juvaér juvaeruri (EMINESCU O. I 43 ALECSANDRI T. 752) s. n.