unealta¹ sf [At: PO 108/1 / V: (rar) unel~ (irg) unente (reg) onente sfp unal~ (Pl: unelte) unia~ (P: ~nial~) / Pl: ~elte (inv) ~te / E: une[le] + alte[le]] 1 (Inv; lpl) Avere mobila a cuiva Si: bunuri calabalac (4). 2 (Inv) Totalitate a obiectelor folosite la masa sau la pregatirea mancarii. 3 (Inv) Obiect de imbracaminte. 4 Obiect manual sau mecanic pentru prelucrarea unui material (solid). 5 (Euf) Organ genital barbatesc Si: scula. 6 (Rar) Instrument muzical. 7 (Imp) Arma de lupta sau vanatoare. 8 (Fig) Mijloc folosit pentru atingerea unui scop (reprobabil). 9 (Fig) Persoana grup sau organizatzie de care se serveshte cineva pentru atingerea unui scop (de obicei reprobabil) pentru savarshirea unei actziuni. 10 (Is) ~ gramaticala Instrument gramatical.

UNEÁLTA¹ unelte s. f. 1. Obiect tehnic portabil actzionat manual sau de o mashina care serveshte pentru a efectua direct o operatzie de prelucrare sau de extragere (v. scula); p. ext. piesa auxiliara care serveshte la efectuarea unei lucrari. Treceau lucratorii cu tzevi in spinare shi unelte in mina. C. PETRESCU A. 490. Harnice se mishca fara pace Uneltele de bunuri creatoare! NECULUTZA TZ. D. 17. Muncitorii pea lor prispa dreg uneltele de munca. ALECSANDRI P. A. 120. ♦ (Prin analogie) Nume dat armelor. Fata nu se putu tzine shi umbla la uneltele lui shii pierdu o sagetzica de care punea el in arculetzul lui. ISPIRESCU L. 342. Buzduganul unealta de pieire K un balaur face in giurui o rotire. ALECSANDRI P. A. 168. Apuca un pistol il incarca shi apoi se puse pe ginduri privind unealta ucigasha. NEGRUZZI S. I 79. ◊ (Adesea la pl.) Unelte de productzie v. productzie. Mashinaunealta v. mashina. 2. Fig. Mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop. Libertatea... este unealta shi urmarea progresului. BOLINTINEANU O. 255. ♦ Persoana grup sau organizatzie de care se serveshte cineva pentru atingerea unui scop. Haide vorbeshte unealta de hotz ce eshti shi tu! DEMETRIUS C. 68. Nici secretarul nushi simtzea chemarea de unealta devotata patronului. PAS Z. I 295. Ciocoi cu falca larga cu ceafan veci plecata! El sa facut lui Despot unealta blestemata. ALECSANDRI T. II 166. 3. (In expr.) Unealta gramaticala = instrument gramatical v. instrument. Ne referim nu numai la vocabular ci shi la uneltele gramaticale din care unele sint luate din slava. ROSETTI I. S. 14.

UNEÁLTA unélte f. 1) Obiect actzionat manual la indeplinirea unei operatzii de munca; scula; instrument. 2) fig. Mijloc de care se serveshte cineva intrun mod necinstit pentru ashi atinge anumite scopuri. [G.D. uneltei] /une[le] + alte[le]

unealta f. 1. orice instrument de munca; 2. se zice de instrumentele proprii unor arte. [Singular tras din une alte tot felul (de instrumente)].

uneálta f. pl. elte (d. una alta). Instrument de munca scula cinie (toporu cĭocanu rindeaŭa tesla sh. a.). V. organ.

uneálta s. f. g.d. art. unéltei; pl. unélte

uneálta s. f. g.d. art. unéltei; pl. unélte

unealta pl. unelte

UNEÁLTA s. v. instrument.

UNEÁLTA s. v. instrument lucru obiect.

UNEALTA s. instrument scula ustensila (inv. shi reg.) sarsam (reg.) sculeatza (Mold. Bucov. shi Ban.) halat (inv.) cinie dichis. (~ pentru dulgherie.)

unealta s. v. INSTRUMENT. LUCRU. OBIECT.

unealta unelte s. f. (intl.) 1. cutzit shish. 2. scula folosita la comiterea unei infractziuni.